Egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piața muncii este
înscrisă pe agenda politică internațională din
ultimele decenii, iar Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru egalitate de
șanse între femei și bărbați, cât şi tratele pe care Uniunea Europeanã le-a
implementat în toate ţările din spaţiul european au accentuat importanţa
acestui aspect. De asemenea, prin politicile Uniunii Europene din ultimii 40 de
ani, cetăţenii au început să conştientizeze situaţia inegalităţii de gen,
ajutând la consolidarea spaţiului public prin acceptarea acestora şi punerea
lor în practică. Cu toate aceste demersuri, stasticile înregistrează în
continuare diferențe de venituri
între bărbați și femei, cât şi o distribuţie inegală a bărbaților și femeilor la
funcțiile de conducere.
Dacă ȋn timpurile
cele mai vechi, femeile se dedicau ȋn totalitate familiei, gospodăriei și creșterii copiilor,
ȋn prezent,
acestea ocupă funcţii importante ȋn domenii care se doresc a fi destinate
doar sexului masculin. Pentru că am ajuns la un stadiu ȋn care fiecare
dintre noi are dreptul la libera alegere și la un loc de
muncă echitabil pe piaţa muncii[1][1], doresc ca prezenta cercetare să se contureze ȋn jurul
problemelor pe care femeile le ȋntalnesc ȋn momentul
angajării.
Conform
articolelor prevăzute in Constiuția României
care aduc referire la drepturile cetăţenilor[2][2], acestea sunt egale între toți indivizii, indiferent de sex. Pe parcurs, ȋn funcţie de
alegerile făcute, aceștia ȋncep să se
deosebească. Spre exemplu, există domenii care aduc facilităţi persoanelor care
și-au găsit un job ȋn sfera pentru
care s-au pregătit. De aici, ȋn funcţie de personalul selectat, se
pot crea diferenţe de gen sau de ce nu, ȋn cele mai
nedorite cazuri, acestea se pot ȋncadra in aria discriminării[3][3].
Ca un context
general al temei, pot spune că atunci când vine vorba despre conceptele de
egalitate, diversitate sau democraţie, problema discriminării de gen în ceea ce
priveşte diferenţele intre femei şi bărbaţi pe piaţa muncii trebuie tratată
amănunţit, având ca punct de plecare atât măsurile care vin în sprijinul rezolvării
acestor discrepanţe, cât şi situaţia actuală de la nivelul pieţei muncii.
Astfel, chiar dacă există şi au existat proiecte, legi şi măsuri care susţin
egalitatea în drepuri pentru femei şi bărbaţi, încă se vorbeşte despre
diferenţele dintre cele două sexe pe piaţa muncii.
Consider că
ipoteza cercetării se referă la poziţia și conceptele
care se dezvoltă în jurul sexului feminin ȋn momentul
angajării. Astfel, pot formula ipoteza de cercetare ca: “Trăind ȋntr-o perioadă ȋn care
discriminarea de gen ȋncă mai există, femeile se lovesc de
adevărate obstacole atunci când vine vorba de găsirea unui loc de muncă pe
piaţa muncii. De asemenea, reprezentantele sexului feminin susţin că lor le
este mult mai greu să ȋși găsească de
muncă din cauză căangajatorii cer și așteaptămult mai mult din partea lor[4][4]. Uniunea Europeană, prin proiectele sale, cât și măsurile dispuse de către statul român trebuie privite
din punct de vedere analitic[5][5], contribuie la formularea ȋntrebării de
pornire. Astfel, pot redacta întrebarea cercetării mele: Care ar putea fi
motivele pentru care femeile ȋntâmpină dificultăţi ȋn găsirea unui
loc de muncă, deși există
legislaţie ȋn vigoare care protejează egalitatea femeilor cu bărbaţii
pe piaţa muncii?
Sursele pe care mă voi baza ȋn cercetarea pe care mi-am propus să o realizez sunt legate
de: legislația
europeană, legislația românească, politicile publice europene, politicile
publice din România. Tema studiului de caz pe care eu mi-am propus să o
dezvolt pe parcursul celor doi ani de master este legată de zona economică şi
de cum sunt percepute femeile care doresc să aibă carieră în economie. Pentru că materiile
exacte şi cele care solicită un efort mai intens au fost dintotdeauna destinate
bărbaţilor, consider că analiza femeii din zona economică a pieţei muncii ar fi
un subiect de noutate şi care ar demonstra că există meserii ce provin din
această arie care sunt ocupate de forţa de muncă a femeilor. De asemenea,
doresc ca studiul de caz să se contureze în jurul unei companii de acest gen
prezentă în România, iar cercetarea de teren să o pot realiza chiar în urma
analizei amănunţite a procesului de recrutare şi al distribuirii funcţiilor de
conducere din aceasta. Mai mult decât atât, prin realizarea de interviuri,
împărţirea chestionarelor şi analiza corpului de date obţinut în urma
cercetării vor oferi răspunsuri exacte, constituind astfel teza mea dea
masterat.
Problematica
cercetării reprezintă ȋnsăși inegalitatea dintre bărbaţi și femei[6][6] pe piaţa muncii, tendinţă care a fost revizuită de
nenumărate ori de către autorităţile staului român prin diverse demersuri,
strategii, campanii sau conferinţe. In plus, această problematică se regăsește pe agenda majorităţii ţărilor, atingând astfel cote
mondiale și bucurându-se
de atenţia actorilor internaţionali și comunitari[7][7]. Mai mult decât atât, inegalitatea dintre femei și bărbaţi pe piaţa muncii constituie o problemă
majoritară pentru toate sectoarele vieţii: social, politic, economic sau
cultural[8][8].
Gândind
retrospectiv, putem remarca faptul că ȋn perioada
comunistă, femeile erau angajate pe piaţa muncii ȋn aproape aceeași proporţie ca și bărbaţii.
Astfel, putem spune că femeile aveau mai multe roluri, pe lângă cel de mamă și soţie, acestea au devenit salariate și au ȋnceput să fie dependente financiar[9][9]. Chiar dacă percepţiile erau legate de maniera de
salarizare ȋn care femeile erau sub nivelul bărbaţilor din punct de
vedere al remuneraţiei, important este că ele au ȋnceput să se
afirme pe piaţa muncii, ajungându-se la o concurenţă ȋntre sexe de a-și obţine un loc de muncă[10][10]. In timp,
mentalitatea tuturor a ȋnceput să capete un sens comun ȋn care femeia a
devenit un fel de subalternăa bărbatului[11][11], persoana care
nu poate ocupa funcţii destinate cu precădere sexului masculinși nici nu poate câștiga mai mult
ca acesta din cauza că bărbatul era cel care trebuia să aibă rolul de cap al
familiei, persoana care câștigă cel mai
mult pentru a-i ȋntreţine pe restul membrilor, cel care a ȋnceput să ȋntruchipeze
rolul de protector financiar[12][12].
In România, ca ȋn majoritatea
ţărilor care au aderat la Uniunea Europeană, există ONG-uri care ajută la
implementarea proiectelor privind discriminarea de gen şi care au ȋn vedere
respectarea legislaţiei şi a paşilor de urmat pentru a identifica orice tip de
discriminare[13][13] cu precădere cele legate de piaţa muncii si de
discrepanţele care există ȋntre femei şi bărbaţi atunci când vine
vorba de găsirea unui loc de muncă. Un alt aspect remarcat la nivel de intrare
pe piaţa muncii este legat de diplomele de absolvire şi de studiile superioare
care sunt mult mai necesare unei femei pentru a-şi desfăşura activităţi
plătite. Astfel, diploma care echivalează parcursul unor studii a devenit mult
mai apreciată de către femei deoarece reprezintă un paşaport de intrare pe
piaţa muncii.
Multe studii au
arătat că societatea românească se confruntă cu problemede gen ȋn zilele
noastre. Proiectele care s-au desfăşurat ȋn parteneriat
cu instituţiile Uniunii Europene, AJOFM, Ministere sau ONG-uri au reflectat
adevărata situaţie ȋn care se regăseşte ţara noastră ȋn ceea ce priveşte problematica discriminării de gen.
Astfel, trecând ȋntr-o scurtă revistă, observăm : ȋn august 2009,
cercetarea „Fenomenul discriminării în România – percepţii şi atitudini”[14][14], „Fenomenul discriminării în România”[15][15] din noiembrie 2010, „Raportul de cercetare privind
discriminarea de gen în piaţa muncii”[16][16] din 2009, ,,Discriminarea multiplă în România”[17][17] din anul 2008, au aratat ca in cazul femeilor, cu cât
creşte vârsta lor, creşte şi incidenţa situaţiilor de defavorizare ce afectează
femeile adulte şi, mai ales, femeile vârstnice. Pe lângă această trăsătură
comună răspunsurilor, s-a aflat că „bărbaţii conduc afacerile mai bine decât
femeile”, iar „o femeie nu poate avea, în acelaşi timp, şi carieră, şi
familie”. Trecând la iniţiativele Uniunii Europene, consider că unul dintre
cele mai cunoscute proiecte de amploare este cel al Programului Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013[18][18], prin
cofinanţarea primită de la Fondul Social European. Prin diferitele demersuri,
proiecte, conferinţe, cei care s-au ocupat de promovabilitatea femeii pe piaţa
muncii au redactat şi un ghid pentru promovarea egalităţii ȋntre femei şi
bărbaţi pe piaţa muncii[19][19]. Problema
menţionată este una care a ţinut prima pagină a diferitelor institute ȋncă din anul 1998. Astfel, alături de Politicile privind
Egalitatea de Şanse[20][20] concepute de Institutul pentru Femei, Planurile de
Acţiune pentru ocuparea de muncă[21][21] sau Strategia Europeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă[22][22], România a militat pentru forţei drepturile femeilor.
Mai mult decât atât, de-a lungul anilor, s-au dezvoltat o serie de organizaţii
neguvernamentale, fundaţii, centre şi asociaţii care au avut ca scop ȋncurajarea şi
promovarea condiţiilor ce permit egalitatea socială[23][23] a ambelor sexe
şi participarea activă a femeilor ȋn toate sectoarele vieţii. Principiul
de remunerare egală pentru muncă egală[24][24] a fost
stipulat chiar şi ȋn Constituţia României dorind să
animeze egalitatea ȋn drepturi pe piaţa muncii,
echitabilitatea ȋn faţa alegerii unui job şi facilitarea accesului spre
domeniul ales.
Cercetarea de
faţă îmi va oferi situaţia generală în care femeile se regăsesc pe piaţa muncii
şi posibilitatea de a pregăti cercetarea de teren. Pentru cercetarea de teren,
cãreia îi atribui o importanţă aparte în redactarea lucrării finale, mă voi
orienta în funcţie de problemele regăsite la nivelul inegalităţii dintre
bărbaţi şi femei pe piaţa muncii, redactând astfel un set de întrebări pentru
viitorii respondenţi. Răspunsurile vor fi edificatoare situaţiei şi vor reuşi
să sublinieze poziţia pe care, pe de-o parte femeile o au lucrând într-un domeniu
care se consideră a fi al bărbaţilor, cât şi afirmaţiile celor care recrutează
sau se află în poziţii de conducere.
Factorii decisivi pentru formarea
egalităţii pe piaţa muncii sunt reprezentaţi pe de-o parte de către comunitate ȋn sine, cât şi
de către stat. Ambii pot juca roluri de formatori de opinie pe care generaţiile
viitoare să le poată avea ca exemplu. De-a lungul implementării legislaţiilor ȋn vigoare, cât
şi a desfăşurării proiectelor şi programelor destinate incluziunii femeii pe
piaţa muncii, acestea au recunoscut că lucrurile au evoluat ȋn favoarea lor,
ȋnsă nu ȋn totalitate,
recunoscând că există situaţii, cum ar fi accesul pe piaţa muncii, ȋn care ele se
simt defavorizate[25][25].
Pe de altă
parte, pentru că am ales ca subiect de cercetare zona economică şi
angajabilitatea femeilor în această sferă, bazându-mă pe existenţa numeroasă a
demersurilor care sunt ȋn favoarea problematicii cercetării si
a cercetării de teren într-o companie care se încadrează în acest spectru,
consider că voi putea oferi o viziune asupra femeilor ȋn ceea ce
priveşte accesul echitabil pe piaţa muncii şi modul în care ele sunt private
din punct de vedere al interiorizării acestora şi al neȋncrederii de
sine. Ca un punct de reper privind situaţia inegalităţii pentru tema mea de
cercetare, consider că un motiv pentru care femeile pot ȋntâmpina
dificultăţi ȋn găsirea unui loc de muncă este ȋnsăşi percepţia
pe care majoritatea o are ȋn privinţa lor. Acestea sunt
considerate ataşate domeniului familial, iar viaţa privată poate fi trecută
chiar ca o opţiune.
Astfel,
mediatizarea vieţii profesionale a femeilor ar fi un punct interesant pentru
dezvoltarea lor pe piaţa muncii. Promovând familia şi oferind un cadru adecvat
de dezvoltare profesională, oamenii vor ȋncepe să fie mai
ȋncrezători şi
vor acorda o atenţie sporită problemei discriminării de gen[26][26].
Pentru că
suntem martorii unor vremuri in care discriminarea in functie de sex inca mai
persista şi pentru că tuturor le este greu să răzbească pe piaţa muncii, criza
economic şi gândirea diferită ȋn funcţie de sex sau alte stereotipuri
au condus către diferente de opinie, salarizare, dar şi inegalităţi. Chiar dacă
există tendinţe de remediere, se depun eforturi şi se redactează legi, ȋncă există o
balanţă care ȋnclină ȋnspre polul dominat de către bărbaţi, ȋn defavoarea
femeilor. Astfel, „ultima inegalitate[27][27]” sau „cartea neagră[28][28]” reprezintă lucrări care conduc spre lectura aspectelor
edificatoare inegalităţii de gen: femei-bărbaţi.
