*Mediocritate aurită *

Aurea mediocritas

                                                                                *Mediocritate aurită *
.. viaţă echilibrată, împăcată, în libertate spirituală deplină ..

Curajul este ceea ce îţi trebuie pentru a sta în picioare şi a vorbi; curajul este şi ceea ce îţi trebuie pentru a sta jos şi a asculta.

     In epoca de aur sau epoca clasica a culturii romane, poezia atinge apogeul dezvoltarii sale; se afirma o productie literara de mare valoare, inspirata din trecutul glorios, dar nu pentru a fi contrapusa prezentului decazut, ci pentru a exalta spiritul national, pentru a insufla incredere in viitor, in potentialul unui popor in plina ascensiune. Constiinta maturizarii, a experientei istorice indelungate, conjugate cu capacitatea de sinteza, de valorificare sui-generis a modelelor grecesti i-a determinat pe poetii daruiti cu harul Muzelor sa-si creeze propriul „Parnas” in spatiul latin. Astfel, Vergilius il urmeaza pe Homer, iar Horatius pe Alkaios, Sappho, Mimnerum sau Pindar.
     Publius Vergilius Maro, cunoscut în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis ("Eneida"), considerată epopeea naţională a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informaţii datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu.
Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primeşte însă o educaţie aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) şi în sfârşit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina şi Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul şi gramaticul Parthenius şi mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează şi primele încercări literare, scrieri cuprinse în Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeţilor noi" (poetae novi). Opera De rerum natura a lui Lucreţiu îi serveşte ca model, fără a accepta că Lucreţiu nega imortalitatea sufletului.Succesul primei culegeri în versuri, Bucolice, precum şi bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere precum Georgicele, in care are ca scop sprijinirea si redresarea agriculturii italice. O alta opera de mare succes este Eneida (Aeneis).
     Eneida (Aeneis), alcătuită din hexametri în 12 cărţi, este considerată epopeea naţională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiţei Venus), după căderea Troiei şi lungi peregrinări, ajuns în Latium pe ţărmurile Italiei, fondează o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăţi, Rea Silvia, va da naştere celor doi gemeni, Romulus şi Remus, fondatorii Romei.
      Cele 12 cărţi ale epopeei sunt grupate în două părţi:
 Primele şase cărţi înfăţişează evenimentele care au avut loc în al şaptelea an de rătăciri pe mare. După ce flota lui Enea este aruncată de furtună pe ţărmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, îi găzduieşte pe troieni. Didona se îndrăgosteşte de Enea, acesta însă - în urma îndemnului lui Jupiter - o părăseşte pentru a-şi îndeplini menirea întemeierii unui stat înfloritor în Italia. Dezamăgită, Didona se sinucide, înjunghiindu-se cu sabia lui Enea.

 În ultimele şase cărţi se povesteşte debarcarea lui Enea în Italia, la gurile Tibrului. Aici se căsătoreşte cu Lavinia, fiica regelui din Latium, Latinus. Turnus, conducătorul rutulilor şi logodnicul Laviniei, pregăteşte războiul contra lui Enea. Din această luptă, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la insistenţele lui Venus - iese victorios, apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice.
Fragmentul poetic din Laocoon: Timeo danaos et dona ferentes, reprezintă o aluzie la amprenta iluzorie a personalităţii omului, iar Laocoon este mintea luminată din grupul de indivizi, cel care, înarmat cu experienţa vieţii, surprinde cu vigilenţă trăsăturile omului. Acesta strigă sfidător către troieni, insistând asupra acestui fapt, extrapolând ideea chiar şi în cele mai sordide situaţii.
      Pe intreg parcursul cartii a II-a, Aeneas, la dorinta Didonei, povesteste neasteptata noapte a caderii Troiei. Intr-una din zile, troienii vad pe o insula numita Tenedos, aflata in apropierea cetatii lor, un imens cal din lemn, construit de greci sub falsul motiv ca acel monument este adus ca dar pentru zeita lor Minerva, ca drumul lor spre casa sa fie asigurat. Grecii pustiisera acea insula, lasasera capcana acel cal, in care se ascunsesera o multime de greci inarmati. Troienii, dupa ce cercetasera acel dar, aveau parerile impartite: majoritatea doreau sa-l aduca in cetate, iar restul, in frunte cu Laocoon il considerau o cursa.
Dialogul imperativ ce l-a purtat Laocoon cu troienii susţinea caracterul înşelător al grecilor, iar in societatea zilei de astăzi, Laocoon este indentificat cu marea majoritate, ce a devenit plină de suspiciunie, şi cu mintea deschisă oricărui eventual complot ce ar putea leza propria-i integritatea morală, socială, sau materială. Partea iluzorie a devenit capacitatea sentimentală, afectivitatea omului, ce şi-a acoperit-o cu un strat gros de oţel, insurmontabil, iar calul troian reprezintă astăzi o modalitate de a sparge bariera sufletului şi a împărtăşi sentimente cu populaţia ce urmează a fi cotropită. Nimic din mentalitatea vremii nu s-a alterat, iar mijloacele au devenit mai accesibile, mai uşor de manipulat.
      In fragmentul oferit, autorul foloseste un bogat registru figurativ care ofera textului o nuanta atat temporala, cat si spatiala aparte si il ajuta pe cititor sa inteleaga si sa desluseasca mai bine ceea ce se intampla in acele vremuri. Astfel, homeoteleuton "quidquid id" confera placere cititorului si usurinta pentru citirea fragmentului. Sincopa: "Putastis" si "Danaum" este figura de stil care mentine suspansul cititorului si il determina pe acesta sa cunoasca si mai multe informatii despre opera lui Vergilius. Elipsa: "et procul (inquit)" se bazeaza pe folosirea metaforelor, constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multă expresivitate. De asemenea, se remarca si anaphora "aut .. aut" prin care se mentine treaz interesul cititorului atunci cand acesta lectureaza opera lui Vergilius, dar ne arata si faptul ca autorul a dorit sa pune accentul pe diferite aspecte in fragmentul sau. Toate aceste figuri de stil il ajuta pe Vergilius sa schiteze, in cateva tuse grave, un portret in miscare al preotului Laocoon , in care sunt puse in evidenta gesturile, atitudinea si vorbele acestuia.
       Autorul nu pune intamplator accentual pe curajul de care Laocoon a dat dovada; acesta era preot al lui Apollo, frate al lui Anchises si fruntas al Troiei. Desi spirit lucid, el are aceeasi soarta ca si Cassandra, profetesa, care prezisese caderea Troiei, dar nimeni n-o crezuse. Fiica lui Priam si a Hecubei nu-si tinuse promisiunea fata de Apollo, de a-i accepta iubirea, in schimbul darului oferit de zeu, acela de a prezice viitorul. Laocoon afla de darul grecilor – calul de lemn – pe cand sacrifica un taur lui Neptunus si, arzand de furie, coboara la tarmul marii si loveste calul cu sulita. Astfel, crede el, ii avertizeaza pe concetateni despre viclenia grecilor si de pericolul aducerii in cetate a calului de lemn, asa-zisul dar al Minervei. Conform legendei, Apollo il ura de multa vreme pe Laocoon, care-i intinase templul si de aceea a trimis, ca pedeapsa, niste serpi infricosetori, meniti sa confirme vina preotului.

Curajul este fundaţia pe care se clădesc toate celelalte virtuţi şi valori personale şi doar curajul poate face ca acestea să fie reale.

        Cu toate ca moartea l-a impiedicat sa-si desavarseasca opera, geniul poetic vergilian ofera in “Aeneis” masura valorii sale, utilizand hexametrul dactilic cu o virtuozitate ce atinge, in mare masura, perfectiunea. Pentru a-si evidentia mesajul in toate dimensiunile lui, poetul valorifica diferite tipuri de cezuri si, prin alternarea spondeilor si dactililor, edifica o structura metrica in care gravitatea si voiciunea se impletesc in cadenta unei inegalabile curgeri ritmice.
       Virgiliu a murit înainte de a-şi desăvârşi opera. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius şi Tucca, să nu distrugă manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci să-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrări. Chiar neadusă la perfecţiune, Eneida a fost recunoscută de la început drept una din capodoperele literaturii, alături de epopeele homerice, Iliada şi Odiseea, care i-au servit ca model, influenţând generaţiile ulterioare de scriitori, până în perioada umanismului.

      Viata fiecaruia dintre noi ascunde multe.. atat bune, cat si rele, insa trebuie sa stim sa discernem intotdeauna raul de bine si sa invatam cate ceva din fiecare experienta pentru ca la sfarsit vom vedea ca tot ceea ce am dobandit este un adevarat cumul care ne-a ajutat sa devenim adevarati oameni.

      Invata sa pretuiesti fiecare clipa a vietii, nu lasa momentele sa treaca pe langa tine fara sa iti aduca ceva nou, invata sa ai la locul celor mai frumoase lucruri, amintirile copilariei si ale adolescentei pentru ca aici, fiecare dintre noi isi formeaza pasii pentru ceea ce va urma.. Fii fericit pentru ceea ce esti, invata-i si pe cei din jurul tau sa aprecieze adevarata ta valoare si sa te simti mandru atunci cand ai ceva de spus, in orice situatie si in orice moment! Niciodata sa nu te consideri singur pentru ca daca nu ai langa tine o alta persoana, te ai pe tine si asta este cel mai important, sa fii un om demn de faptele tale, sa raspunzi pentru ele si sa fii pregatit sa infrunti mereu orice situatie.

Fericit cel ce poate cunoaşte cauza ascunsa a lucrurilor.

Felix, cui potuit rerum cognoscere causas (Virgiliu)
Fericit cel ce poate cunoaşte cauza ascunsa a lucrurilor. Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un inceput.. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. Rainer Maria Rilke Epoca destramarii republicii a fost marcata de nesfarsite razboaie si tulburari interne. Intr-o societate corupta si ambitioasa, ahtiata dupa bogatii si putere, incepe sa se afirme o alta mentalitate, capabila sa eludeze tragediile contemporane. Poetii, au gasit solutii de a se proteja de colapsul public fie traind frenetic drame sentimentale, fie brodand canavaua fastuoasa a vreunui poem mitologic, precum Catullus in Carmina, sau daruindu-se luptei de idei, grave, nobile, generoase, pentru a oferi omului calea salvarii sale spirituale, precum Lucretius in De rerum natura. Caius Valerius Catullus, s-a nascut în anul 87 î.e.n. la Verona, un oras important din regiunea transpadana, unde se afla si Mantua, orasul natal al lui Vergilius. Se tragea dintr-o familie înstarita, cu posibilitati materiale si relatii de rang înalt (Caesar). Fiind adus la Roma de familia sa, si-a facut o educatie îngrijita. A fost apreciat pentru calitatile lui si sprijinit, pentru a se dezvolta, de personalitati recunoscute din punct de vedere cultural si politic, precum: Cornelius Nepos, Hortensius, Asinius Pollio, Quintilius Varus etc. Dar relatii strânse a avut cu întregul grup de scriitori care-si orientau operele literare dupa modelul poeziei alexandrine si purtau numele colectiv de „poetii noi", în frunte cu P. Valerius Cato, si care preferau poemele scurte numite epyllia (epyllion) cu subiecte mitologice (si unele istorice nationale); în locul satirei dezvoltate, epigrama, iar în locul discursurilor ample si împodobite cu elemente literare si artistice, cuvântari scurte, lipsite de figuri stilistice, dupa exemplul atic (de aceea se numeau neoatici, precum în poezie „poetae novi"). Din viata lui Catullus, istoria literara a retinut trei evenimente deosebite: relatiile sale de dragoste cu femeia pe care a cântat-o, în poeziile sale, sub numele de Lesbia (numele ei adevarat: Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia lui Quintus Metellus); pierderea unui frate iubit la Troada, pe când se afla în aceasta regiune; la mormântul acestuia a facut un popas fiind într-o campanie împreuna cu Memmius, pretorul Bithyniei; împacarea cu Caesar, caruia-i sunt adresate unele epigrame usturatoare. Opera lui Catullus se împarte în doua mari capitole: Poezia impersonala sau alexandrina si poezia personala care oglindeste viata poetului, bucuriile si necazurile pe care i le ofera dragostea sa fata de Lesbia; dragostea fata de fratele sau; dragostea fata de prieteni si atacurile violente la adresa adversarilor carora le scrie epigrame. La 22 de ani incepe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, asa cum o denumeste - in amintirea marii poete din Lesbos, Safo - pe cea care a fost identificata drept Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia consulului Q. Metellus Celer, asadar provenind din vechea familie patriciana a Claudiilor. Se spune ca pe tanara ar fi cunoscut-o la una dintre intalnirile mondene ale vremii, acolo unde probabil, s-ar fi infiripat idila cu proaspata vaduva. Indragostit nebuneste de aceasta, el incepe sa-si dedice viata scrierii de poeme pentru iubita sa. Astfel, in Carmina Amoris, Catullus sugerează prin versurile sale idealizarea dragostei, şi contemplarea ei în eternitate. Doua fiinţe se pot iubi atât de profund, încât omul nu mai simte nevoia societăţii, iar "şoaptele" prezidenţilor ei, în poezie "bătrânii", să fie înfrânate de zidul ridicat din dragostea lor sinceră şi pură. Nu numai că o dragoste sinceră este inexpugnabilă, dar este şi eternă în sufletele partenerilor, în fiecare bătaie a inimii lor. Sentimentul lui Catullus este sincer, duios, pasionat, dar si violent atunci cand constata ca iubita lui ducea o viata de desfrau si porneste o serie de atacuri foarte crude impotriva ei si a celor care o inconjoara, adevarate mostre de spirit rustic roman in mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului alexandrin si a lui Calimah. In perioada 55-54 a.C. Catullus isi traieste ultima perioada a vietii atacand, pe langa Lesbia, si pe partizanii lui Cezar si Pompei. Vazand toate acestea, in anul 54.a C., Lesbia a incercat o impacare, dar a fost refuzata; in acelasi an poetul moare, lasand in urma sa o opera de mici dimensiuni, in care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri din poezia arhaica elina, dintr-un Alceu sau din Safo si poate si de la Arhiloh in accentele crude ale poeziilor din ultimii ani, asta pe langa, poate, un acetum italicum, foarte posibil In poezia sa, autorul incearca sa isi transmita ideile, gandurile si sentimentele fata de persoana iubita, folosindu-se de un bogat registru figurativ, unde predomina invocatia retorica -O, Lesbia mea scumpa-. Imaginile vizuale prezente pe intreg parcursul poeziei ofera cititorului detalii despre cadrul de desfasurare al actiunii, aducandu-l pe acesta in lumea ca de basm, pe care Catullus o crease pentru iubita sa. Oamenii, de-a lungul existenţei, au încercat să dea o definiţie dragostei. Seneca, Aristotel, Antoine de Saint Exupery, Victor Hugo, fiecare a reuşit să elaboreze măcar o idee într-o mică, sau mai mare măsură. Dar per ansamblu, nu a reuşit niciunul. Pentru că şi-au fixat privirile asupra problemei în cauză. N-au privit dincolo de ea. N-au putut alege să privească ceea ce nu vedeau ceilalţi. Primim informaţii, noţiuni despre dragoste încă din primii ani de viaţă, primii ani de şcoală. Fixăm legături strânse cu noul coleg de bancă, cu cel căruia i-am împrumutat creioanele sau cu ce cel care ne merge alături pe drumul spre casă. Înaintăm în vârstă, distingem primii fiori ai dragostei, trădarea, zbuciumul, trierea. Învăţăm să alegem. Ne angajăm în proiecte de anvergură, alegem schimburi de experienţe pentru a înlesni relaţii noi, cu oameni noi, în speranţa că vor fi mai trainice decât cele anterioare. Întâmpinăm nădejdea, speranţa, pasiunea, devotamentul. Cunoaştem personaje din alte culturi, coloraţi, asiatici, metişi, iar societatea ne-mpinge la rasism, şovinism, şi naţionalism. Dar dragostea şi voia bună între oameni şi popoare nu cunoaşte graniţe. Raţionamentul societăţii devine călăuză, şi uităm să ascultăm sufletul. Recurgem în final la ideea că prietenia nu mai există, şi suferim în tăcere , adâncindu-ne în resemnare. Dar trebuie să redescoperim dragostea, aşa cum o făceam în primii ani de viaţă, şi s-o oferim cu aceeaşi credinţă cu care aşteptăm răsăritul zilei de mâine. Căci există doar patru întrebări esenţiale în viaţă : Din ce este plămădit sufletul? Ce este sacru? Pentru ce merită să mori? Şi Pentru ce merită să trăieşti? . Răspunsul este acelaşi pentru fiecare din ele. Doar dragostea. Pentru că dragostea e fundamentul prieteniei şi ea face ca pământul se să învârtă.. Poeziile lui Catullus, mai ales cele personale, se disting prin sinceritate, delicatete, duiosie, iind scrise într-o limba evoluata, pe care Catullus a cizelat-o pentru a raspunde cerintelor lirice. Catullus a contribuit mult si la încetatenirea variatelor tipuri de versuri, adaptându-le la forma si cuvântul latin al poeziilor sale [senarul iambic, choliambul, septenarul iambic, adonius, asclepiadul mare si hendecasilabul falecian]. A folosit si hexametrul dactilic si distihul elegiac. Catullus reprezinta suferinta, iar menirea sa a fost aceea de a scrie, de a crea. Mai multi autori straini i-au urmat exemplu, ei punand in versurile lor trairile pe care acestia le aveau, asa cum si Mihai Eminescu, geniul neinteles si-a exprimat iubirea fata de Veronica Micle prin poeziile sale. Insa nu numai poetii sunt acele genii neintelese, oamenii care au curajul de a vorbi liber despre trairile lor. Si noi oamenii, facem toate aceste lucruri adesea si de foarte multe ori citim articole despre iubire, despre dragostea pe care o purtam persoanelor din jurul nostru, despre iubirea ce ne leaga de partenerii din viata noastra. Cel mai important este ca intotdeauna sa scriem ceea ce simtim pentru ca fiecare are dreptul la opinie, fiecare om are propriile sentimente, trairi, bucurii sau deceptii. Catullus ramane insa, ca un deschizător de drumuri în poezie, cel care a creat primul un vocabular adecvat pentru poezie in limba latina, cel care a turnat cel mai bine pana la el in cuvinte latine metrii elini: hexametrul si pentametrul, dar si metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu si Safo. In ciuda laudei de sine a lui Horatiu (Carmina III, 30), Catullus a fost acela care a adaptat limba latina versului grecesc, caci incercari se vor mai fi facut si inainte de el.

Democratia bine temperata. Studii Institutionale

Adriana GIURCA, compte rendu à Dan PAVEL, Democratia bine temperata. Studii Institutionale, POLIROM, Iasi, 2010, 198 pag.

Le titre de ce livre a de nombreux points communs avec une autre publication de l`auteur: «Ateismul bine temperat», qui a représénté sa revanche contre les vérificateurs de l`ère communiste. Ici aussi, lui parle de son premier jour dans la politique, de la liberation du peur, qui ont fait de lui l`homme qui est aujourd`hui, le fondateur du «Sfera Politicii», la première revue de science politique de Roumanie et le membre de nombreuses associations, fondations, institutions, des cabinets de conseil et de la politique électorale, et au présent, professeur de Sciences politiques à Faculté de Sciences Politiques, à l`Université de Bucarest.
Le livre s`ouvre avec le problème de la crise qui non seulement des institutions ou certains pays doivent la faire face, mais le monde entier: la crise économique mondiale.
L`auteur saisit la période dans laquelle nous sommes comme être semblable à la période d`entre-deux guerres, puis a suivi «la marée de la démocratie», tirant ainsi la conclusion, que, après cette grande démocratie qui a été crée dans la plupart des pays, serait une contraval, une réponse négative à cette «grande liberté». La crise actuelle est en fait «une théorie de trois crises», comme Dan Pavel explique dans son livre: une crise politique -vieux de plusieurs décennies-, une crise géopolitique -le déséquilibre de l`ordre mondial- et d`une crise économique, qui semble d`être la plus récente de tous.
Une autre question débattue et qui apparaît à plusieurs fois dans ce livre, est représentée par les sondages d`opinion. Ils révèlent que la confiance des hommes dans les institutions démocratiques se diminue de plus en plus, atteint des niveaux dramatiques. En Roumanie, nous ne pouvons pas parler d`une augmentation ou une diminution parce que la situation des institutions a été une de confusion à partir du nouveau régim démocratique. Au contraire de la situation de la Roumanie il y a des pays dont les institutions ont donné aux citoyens la confiance dont ils avaient besoin. La crise démocratique est diffèrente d`un État à l`autre, et les baromètres comparatives d`Europe nous la montrent .
La crise politique surprise dans le premier plan „le soulèvement” des états importants ou moins importants contre la seule superpuissance, les Etats-Unis, et la crise économique est celle qui a le plus de souffrir. Bien que les avis de la crise sont partagés, on observe que chaque individu ou communauté ont une perspective différente de cette, chacun de nous peut passer plus de types de crise, mais au niveau globale, il y a une seule: la crise économique et financière mondiale. Elle existe, mais rien ne peut l`expliquer, ou elle pourra être expliquée quand elle passerait. Si elle passerait; si elle représentait le fin du monde moderne ou ce qui a été la crise au niveau mondial, s`inscrirent pour le moment dans «une crise de connaissances».
La prochaine partie du livre décrit le système des partis et le système politique en Roumanie et les clivages politiques qui sont nées entre eux. Les clivages sont le produit des changements majeurs de la société. Même si la Roumanie a ètè un pays de changement dans laquelle les divergences de toutes sortes n`ont pas cessé d`apparaissent, un seul clivage a défini la politique post-communiste: le clivage qui a été entre la formation politique «Ion Iliescu & Company» et les formations politiques démocratiques. Le pluralisme modéré sera établi en Roumanie depuis les élections de 2008, quand le dirigeant du pays sera élus Traian Basescu. Toutes les transformations des systèmes de partis, se sont produites en raison du changement les deux variables indépendantes: le système électoral et le type de conflit de la société. Les élections locales de Mai-Juin 2008 ont donné naissance à un truisme, ce qu`ils seront cruciales pour toutes les autres élections. Ils ont démontré que le système politique et le système de partis ont acquis la capacité d`être auto réglementés, de s`équilibrent. Même si PDL est resté seul pour gouverner, et tous les autres partis politiques, ont fusionné contre lui, s`est votée la première motion de censure postcommuniste, et le gouvernement est tombé. Est tombé, mais seulement théorique, parce qu`il a continué de fonctionner et a prolongé sa vie jusqu`après l`élection du prochain président. Mais jusqu`aux nouvelles élections, on peut prend en compte l`apparence d`un nouvel grand conflit politique: les forces groupées autour du président et toutes les autres forces politiques.
Dans le chapitre suivant, Dan Pavel parle de la crise de l`exécutif, qui est devenue une caractéristique du système politique, il s`agit d`une crise de la démocratie. Dans la Roumanie d`aujourd`hui, le pouvoir exécutif est politiquement subordonnée au parti qui se trouve au pouvoir ou aux coalitions du gouvernement. L`auteur rappele ici, les trois grandes coalitions qui ont été à partir de 1996 au présent, en soulignant chaque stratégie: Novembre 1996-Novembre 2000: «La coalition de trois coalitions», Decembre 2004-Avril 2007: l`Alliance «DA», 22 Decembre 2008-1 Octombre 2009: La coalition PSD-PD-L. Tous ces coalition ont un point commune: «la démocratie roumaine était mal placée du début».
Dans les pages suivantes, l`auteur présente un aspect beaucoup plus importante et plus controversée de la politique: la corruption électorale. Ils parlent plus souvent de «l`achat d`une place en politique». L`étude réalisée par Dan Paul révèle que le pouvoir législatif est la pire crise de la démocratie roumaine. La crise du législatif est obtenue principalement, de sa subordination constante face du pouvoir exécutif. Les sources de cette crise sont multiples et de nature différente: il y a des causes d`ordre chronologique, institutionnelle, épistémologique et logique.
Dans les dernières pages du livre sont concentrés deux problèmes majeurs, existentielles de la Roumanie. La première, parle du problème des minorités; comment voyent les Roumains les minorités de leurs territoire et en même temps, comment sont vus les Roumains dans d`autres pays. Le résultat est que, la problème des minorités ne dépend pas seulement du mode dans laquelle la plupart est liée à une minorité, mais aussi à l`inverse.
Un autre aspect de la population de la Roumanie d`aujourd`hui est la participation réduite à la démocratie, même si les citoyens ont encore des idées. Le citoyen réel s`est transformé dans un citoyen virtuelle, et pour la plupart d`eux c`est plus facile de «bavarder», au lieu de protestation ou de lutter pour leurs droits. L`Internet, les médias, la mauvaise communicationet tous les autres moyens qui ont facilité la vie des peuples, n`ont pas fait seulement de conduire à une démocratie sans les gens, a une communication sans participation.
Democratia bine temperata de Dan Pavel c`est un livre qui explique la vraie situation de la Roumanie, la démocratie qui est, ou plus bien dit, la démocratie qui semble d`être. D`ici, est présentée la méfiance des peuples et tous les inconvénients avec lesquelles la Roumanie doit se lutter. Aussi, l`accent est mis sur d`autre points cruciaux qui fait de notre pays, une pays sans remède, au sein de laquelle rien n`est comme il se doit dans une démocratie.

Metode moderne de predare pentru elevii din România

Ministerul Invățământului pregăteşte noi reforme în ceea ce priveşte sistemul educațional din România. Astfel, elevii şi studenții vor fi întâmpinați cu procese de modernizare care vor facilita acumularea noilor informații. In câțiva ani, pe băncile elevilor nu se vor mai găsi informații nerelevante şi nici cărți greoaie pe care cu toții le transportă zi de zi. Pentru profesori, această inițiativă se pare că este una revoluționară, care îi va supune la o muncă în plus deoarece aceştia vor trebui să se adapteze noilor metode de predare.

Primii care se vor bucura de aceste idei vor fi elevii din clasa pregătitoare, iar până în 2018 se preconizează că întreg sistemul educațional va fi adaptat la cerințele societății actuale. Conform declarației Oanei Barbu, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, manualele vor dispărea de pe băncile celor aflați în clasa pregătitoare, acestea fiind înlocuite cu fişe de curs, iar profesorii îşi vor desfăşura activitățile urmărind ghidul de lucru.
Eşuarea în găsirea unui loc de muncă după terminarea studiilor este pusă tot pe seama pregătirii intelectuale. Intr-un interviu acordat, Eugen Palade, consilier al ministrului Educaţiei şi coordonator al procesului de modernizare curricular, a susținut ideea de a realiza materialele şcolare în conformitate cu societatea în care trăim. In plus, el a subliniat faptul că întreaga schimbare nu va fi posibilă dintr-o dată, clasa pregătitoare fiind cea privilegiată pentru noile reforme.
In ceea ce priveşte noile programe, Oana Badea a adăugat că, părinții vor avea un cuvânt de spus la realizarea lor, la fel ca şi profesorii, iar accentul se va pune asupra societății civice. In 2013-2014, editurile vor fi invitatate pentru a-şi prezenta noile manuale, realizate după noile condiții.
Sursa: www.evz.ro
Foto: www.ziarulring.ro

Noi proiecte de lege pentru pacienții români

Noi proiecte de lege pentru pacienții români
Un nou proiect va fi înaintat Parlamentului spre a fi adoptat. Reuniți într-o dezbatere, pacienți, medici şi autorităţi din domeniul sănătăţii au decis că este nevoie de o nouă lege asupra drepturilor şi obligațiilor pacienților.
Aceasta constă în consilierea psihologică de care pacienții au nevoie înaintea unei intervenții chirurgicale. Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor din România, spune că s-a ajuns la o astfel de decizie deoarece pacienții trebuie să fie pregatiți psihic şi moral înainte de a intra în sala de operații, iar consilierea psihologică va facilita demersul acesteia.

Pe 13 martie se serbează în fiecare an, Ziua Europeană a Pacientului, iar începând din 2012, această zi vine în plus cu instituția dependentă a Avocatului Pacientului. In ceea ce priveşte noul proiect, Rodica Nassar, preşedintele Comisiei pentru Sănătate a Camerei Deputaţilor, a declarat că aceasta este o idee interesantă, adăugând faptul că era nevoie de o astfel de instituție care să apere drepturile pacienților. De asemenea, noul proiect are în vedere promovarea drepturilor pacienților în raport cu autoritățile publice și cele medicale, prin campanii de informare şi conferințe sau accesand site-ul www.avocatulpacientului.ro
Sursa: www.evz.ro
Foto: www.romanialibera.ro

Teatrul Naţional Bucureşti, planuri mari după renovare

Teatrul Național Bucureşti se află intr-o completă schimbare de câteva luni de zile, iar lucrările încă mai continuă. Chiar dacă în această perioadă piesele de teatru nu se desfăşoara în condiții tocmai bune, iar actorii depun eforturi extratereste pentru a acapara atenția publicului în totalitate, sacrificille vor avea o finalitate dorită.

Noua clădire va fi mult mai spațioasă, iar organizarea sălilor va aduce un plus de rafinament, creat special pentru tehnologia avansată de care teatrul va beneficia. Ion Caramitru, directorul Teatrului, a afirmat într-o declarație de presă că punctul de mare interes este reprezentat de către publicul tânăr, deoarece noua generație "refuză teatrul instituțional şi caută o revoluţie în teatru". De asemenea, teatrele din provincie vor fi încurajate spre a-şi desfăşura activitățile pe scenele Teatrului din Bucureşti, deoarece teatrul va reprezenta o instituție multiplă ce va servi culturii în întregime.

Proiectele care surprind viitorul apropiat sunt concepute pentru a inaugura noua infățişare a Teatrului. Anul Caragiale 2012 se remarcă prin premierele pieselor “O scrisoare” şi “Două loturi”, regizate de Horațiu Mălăele, respectiv Alexandru Dabija. In plus, “Năpasta” va fi pusă în scenă de către Radu Afrim, iar Radu Beligan va fi responsabilul pentru rememorarea pieselor scrise de Caragiale.

Printre premierele de piese ce vor putea fi urmărite pe scenele Teatrului din Bucureşti: "Fata din curcubeu" realizată de actrița Tania Popa şi proiectul "Parateatral", în care muzica se va îmbina cu dansul şi artele vizuale, sunt numai două din exemplele de surprize pe care TNB le-a pregătit spectatorilor săi.

Preţ plătit – Preţ corect

“Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe, dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit?
Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior?” (Răzva Exarhu)
Având în vedere aspectele dezvoltării pieţei de desfacere şi diversitatea printre produse, cetăţeanul de rând a devenit consumator, de voie sau de nevoie. Asaltat din fiecare direcţie de tot soiul de produse, apare susceptibilitatea şi se dezvoltă spiritul îndoielnic. Aşadar, comparaţiile devin inevitabile şi garanţia lucrului bine “cumpărat” e la ordinea zilei. În consecinţă, au trebuit instaurate nişte principii, legiferate, ca apoi să fie oferite fiecăruia spre bunul demers al lucrurilor. Acestea au fost denumite drepturile consumatorului.
O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea dar, acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor, se impun, în mod categoric, doar în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele SUA, John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.
Începând cu anii 1960-1970, în diverse state europene, Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos, au fost promulgate legi care vizau protecţia consumatorilor.
În România, o legislaţie care să reglementeze acest domeniu, o regăsim după anul 1990, adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, reprezentând primul act care a statuat, în ţara noastră, drepturile consumatorilor.
Începuturile protecţiei consumatorilor în România stau sub semnul căutărilor celor mai bune căi de a adopta principiile ce stau la baza relaţiei consumator - operator economic (pe atunci, agent economic) şi de a le adapta regimului de viaţă românesc. Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru ţara noastră, coincide cu momentele în care, ţări ca Franţa, Marea Britanie, Germania îşi alcătuiau deja un sistem structurat, bazat pe legi care statuau drepturile consumatorilor.
La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate.
1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de Metrologie Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care actionează pentru realizarea strategiei politicii şi obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora.
În acea perioadă, activităţile de bază ale Oficiului erau supravegherea pieţei şi cea de rezolvare a reclamaţiilor venite de la consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului pentru protecţia consumatorilor (OPC), s-a pus în discuţie, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi de a participa împreună cu acestea la informarea şi educarea consumatorilor.

Începând cu acest an, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor a demarat ample acţiuni de informare şi de conştientizare cu privire la drepturile fundamentale pe care fiecare le deţine în calitatea sa de consumator. Demersul de informare a comportat, de la început, un caracter naţional, prin faptul că proiectul acesta a fost pus în aplicare atât în Bucureşti, cât şi în celelalte oficii judeţene pentru protecţia consumatorilor, aflate în subordinea OPC şi care funcţionau ca unităţi cu personalitate juridică.
În plan teoretic, lucrurile s-au desfăşurat fără impedimente. Practica e însă cea care ne omoară. Cele patru drepturi fundamentale, promulgate de Kennedy, sunt pe atât de importante, pe atât de uşor de manipulat.
Am precizat la începutul eseului asaltul asupra consumatorului de către societăţile comerciale. Odată cu instaurarea democraţiei, în planul marketing-ului s-a instaurat şi concurenţa, iar lupta pentru supremaţia economică de piaţă a început. Acţiunile de exploatare a dreptului la informare al omului iau amploare, şi reclamele produselor oferite spre vânzare apar la tot pasul: în timpul pauzelor publicitare la televizor sau radio, pe autobuze şi maşini, pe afişe mari şi chiar pe suprafaţa blocurilor. Rolul acestor campanii de promovare a produselor este de a iluziona consumatorului, dezvoltând o imagine ideală (cu apel la psihologia eternei căutări a perfecţiunii), aproape antitetică a produsului, pentru că aşa-zisul interes faţă de bunăstarea consumatorului este detronat de puterea banului. Acesta este frontul comun pe care ne luptăm cu piaţa economică.
Banul reprezintă puterea, dominaţia, absolutismul şi independenţa economică. Aţi observat vreodată faptul că, odată culminată concurenţa, numărul reclamelor scade, ca şi cererea de piaţă?
Ca rezultat al acţiunilor prezentate, produsele cât şi prestaţia de servicii oferite, sunt de o calitate îndoielnică sau prezintă defecte de fabricaţie, şi societăţile iau măsuri spre a se asigura că ele rămân în circuitul de vânzare – cumpărare, pentru a scoate un profit mai mare.
Dreptul de a alege, este subtil îndepărtat, cu discreţia şi abilitatea panterei. Diversitatea exagerată, grotească a categoriei de produse constrânge individul, consumă puterea de răbdare şi îl obligă practic să cumpere un produs aleatoriu. Desigur, există şi categoria consumatorilor cu răbdare de oţel... Cât despre dreptul la siguranţă, şi dreptul de a fi auzit, ele au devenit doar sinonime ale indolenţei şi ipocriziei. În cadrul fiecărui magazin sunt dispuşi aşa-numiţii agenţi comerciali, care oferă informaţii şi convingere asupra produsului achiziţionat, în ciuda calităţii lui îndoielnice, ca mai apoi să îţi vîndă produsul cu nonşalanţă.
Tendinţa omului către comfort şi lux, este tipică, şi tactica de marketing obţine un procentaj al profitului enorm, oferind spre vânzare “iluzia fericirii”. De când se naşte şi până moare, omul cumpără şi vinde iluzia fericirii…
În acest fel, drepturile consumatorului sunt încălcate (produsele alterate nu prezintă termenul de expirare, cele cu defecte nu eliberează garanţie, etc.), şi oamenii fac apel la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului. La dispoziţia consumatorului, OPC-ul acceptă plângeri şi eliberează mai apoi amenzi pentru societăţile în cauză, conform legislaţiei în vigoare.
Ca o mică paranteză, rog a nu se considera faptele prezentate ca fiind anarhice, sau vădite intenţii revoluţionare, câtă vreme prezint doar situaţii întâlnite.
Consultând şi cealaltă perspectivă, a consumatorului, sunt nevoită să spun că până la încălcarea drepturilor, îşi face simţită prezenţa indolenţa, acuta dezinvoltura a consumatorului faţă de achiziţionarea produselor perisate. Sunt de părere că principalul vinovat este consumatorul şi lipsa lui de interes vis-a-vis de propria-i integritate şi sănătate. Oficiul pentru Protecţia consumatorului pune la dispoziţie informaţii vitale despre protecţia lui, cât şi despre metode de reclamare a cadrelor comerciante.
Având în vedere cele prezentate anterior, cum poţi ştii că preţul plătit, este şi cel corect? O incursiune în definiţia corectitudinii, o relevă ca fiind “Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli, însușire a gândirii care respectă legile logice”. Cu atâtea tehnici manipulative, de a stoarce banul de la consumator, cum poate fi preţul plătit, întotdeauna preţul corect? Numai grotescul, şi umorul negru, pot închipui o asemenea situaţie, demnă de teatrul absurdului. Economia de piata presupune MARE CORECTITUDINE omeneasca, dar in nici un caz CINSTE omeneasca.
În România, situaţia este mai alertă în comparaţie cu alte state europene, iar locuitorii înaintează plângeri şi reclamaţii zilnice. Locatarii din Bucureşti fac 200 de reclamaţii pe zi, confom realitatea.net. Cel mai des reclamate la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in 2009, au fost serviciile de televiziune prin cablu si aparatele de telefonie mobila.
Astfel, conform unei statistici prezentate de Business Standard, in primele noua luni ale anului, zilnic, aproximativ 200 de romani nemultumiti de un produs sau serviciu achizitionat au depus cate o reclamatie la oficiile teritoriale de protectie a consumatorilor.
Fata de anii anteriori, structura reclamatiilor a suferit modificari importante. Daca pana in 2007 romanii reclamau mai ales calitatea produselor alimentare, in 2008 si 2009, cele mai multe plangeri au vizat serviciile.

Top reclamatii la ANPC in 2009:

- televiziune prin cablu
- telefoane mobile
- electronice si electrocasnice
- furnizare energie electrica
- furnizare internet
- contractele de telefonie
- schimb valutar
- termopane
- furnizare apa potabila
De la începutul anului, aproape 600 de oameni au depus reclamaţii la Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorilor, de 10 ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Cele mai multe plângeri se referă la utilităţi: facturi la întreţinere prea mari, probleme la alimentarea cu apă, gaz sau energie electrică.
Cum rezolvarea definitivă a problemei nu este posibilă, îndemnăm consumatorii la consultarea cu atenţie a produselor, înaintea achiziţionării. Iar în cazul reperării încălcării drepturilor consumatorului, semnalarea către OPC nu trebuie să întârzie.
Încearcă astăzi o schimbare, şi poate mâine vom trăi mai civilizat. Resemnarea înseamnă moarte lentă.

“Tu citeşti eticheta?”





Bibliografie:
- www.anpc.ro
- www.realitatea.net
- www.businessstandard.com
- www.infocompanies.com
- www.evz.ro

Model European Parliament - Bratislava 2008

Romanian delegation
Adriana Giurca - Head of delegation

Group A

Committee on Foreign Affairs (II)

The question of the relations between the European Union, China and India in the light of their increased influence in the world.
It is very important to talk about China and India as two different entities, rather than refer to them as the Far East or South- Eastern Asia. While analysing their relationship with the E.U. it is essential to take into consideration their socio-economic background, their former relations with E.U. members and their current position towards international foreign policies.
Both China and India are known for their emerging and prosperous economies, as well as for their significant demographic resource. China has a population of 1.3 billion people while India has a population of 1.1 billion people. However statistics show that in the next few years India will surpass China considering its population. When talking about population we should take into account China’s one child policy and India’s policy towards diminishing its population.
Another important matter is the political system in both countries. While India is a democracy, China has a communist system but with a capitalist economy. We also need to emphasize the cultural diversity present in the two countries and the significant differences between the E.U. members and China and India.
In the light of these issues we believe that the social, cultural, political and economical aspects of the relationship between the E.U. and China and India should be taken into account and discussed upon.

Economical aspects
• Establishing standards in the production of different categories of goods, which must be respected by both parties in order to guarantee protection for consumers on both sides, in the case of purchasing imported goods.

• Establishing protocols to ensure that workers’ rights are respected and also in order to prohibit children’s labour being used (especially for the imported and exported products, if not for the other ranges as well).

Cultural aspects
• Establishing collaborations between European (E.U.) universities and Chinese and Indian universities for creating and developing a strong relationship between students as well as for exchanging teaching and learning techniques.
• Collaboration in the domain of research (research in medicine, biology, chemistry etc.) for achieving ``joint`` technological development.
• Promoting in both parties (the E.U. on one side and China and India on the other) the culture of the other in order to encourage tourism and travelling and through these the mutual understanding of these diverse and spectacular cultures and civilisations.

Social aspects
• Establishing a complex protocol between the E.U. and China and India in order to ensure that the rights of the emigrants to these regions (and from these regions) are respected in all the fields of activity, work and social life.

Political aspects
• Collaboration between the leading authorities of the E.U. and of China and India in order to introduce the above mentioned solutions and to create an appropriate infrastructure for these solutions to become viable and respected.
• Analysing these possible solutions in the light of each individual country’s development (India and China).
• Analysing the problem of defence.

All these above mentioned solutions need developing and debating upon.