*Mediocritate aurită *

Aurea mediocritas

                                                                                *Mediocritate aurită *
.. viaţă echilibrată, împăcată, în libertate spirituală deplină ..

Curajul este ceea ce îţi trebuie pentru a sta în picioare şi a vorbi; curajul este şi ceea ce îţi trebuie pentru a sta jos şi a asculta.

     In epoca de aur sau epoca clasica a culturii romane, poezia atinge apogeul dezvoltarii sale; se afirma o productie literara de mare valoare, inspirata din trecutul glorios, dar nu pentru a fi contrapusa prezentului decazut, ci pentru a exalta spiritul national, pentru a insufla incredere in viitor, in potentialul unui popor in plina ascensiune. Constiinta maturizarii, a experientei istorice indelungate, conjugate cu capacitatea de sinteza, de valorificare sui-generis a modelelor grecesti i-a determinat pe poetii daruiti cu harul Muzelor sa-si creeze propriul „Parnas” in spatiul latin. Astfel, Vergilius il urmeaza pe Homer, iar Horatius pe Alkaios, Sappho, Mimnerum sau Pindar.
     Publius Vergilius Maro, cunoscut în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis ("Eneida"), considerată epopeea naţională a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informaţii datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu.
Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primeşte însă o educaţie aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) şi în sfârşit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina şi Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul şi gramaticul Parthenius şi mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează şi primele încercări literare, scrieri cuprinse în Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeţilor noi" (poetae novi). Opera De rerum natura a lui Lucreţiu îi serveşte ca model, fără a accepta că Lucreţiu nega imortalitatea sufletului.Succesul primei culegeri în versuri, Bucolice, precum şi bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere precum Georgicele, in care are ca scop sprijinirea si redresarea agriculturii italice. O alta opera de mare succes este Eneida (Aeneis).
     Eneida (Aeneis), alcătuită din hexametri în 12 cărţi, este considerată epopeea naţională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiţei Venus), după căderea Troiei şi lungi peregrinări, ajuns în Latium pe ţărmurile Italiei, fondează o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăţi, Rea Silvia, va da naştere celor doi gemeni, Romulus şi Remus, fondatorii Romei.
      Cele 12 cărţi ale epopeei sunt grupate în două părţi:
 Primele şase cărţi înfăţişează evenimentele care au avut loc în al şaptelea an de rătăciri pe mare. După ce flota lui Enea este aruncată de furtună pe ţărmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, îi găzduieşte pe troieni. Didona se îndrăgosteşte de Enea, acesta însă - în urma îndemnului lui Jupiter - o părăseşte pentru a-şi îndeplini menirea întemeierii unui stat înfloritor în Italia. Dezamăgită, Didona se sinucide, înjunghiindu-se cu sabia lui Enea.

 În ultimele şase cărţi se povesteşte debarcarea lui Enea în Italia, la gurile Tibrului. Aici se căsătoreşte cu Lavinia, fiica regelui din Latium, Latinus. Turnus, conducătorul rutulilor şi logodnicul Laviniei, pregăteşte războiul contra lui Enea. Din această luptă, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la insistenţele lui Venus - iese victorios, apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice.
Fragmentul poetic din Laocoon: Timeo danaos et dona ferentes, reprezintă o aluzie la amprenta iluzorie a personalităţii omului, iar Laocoon este mintea luminată din grupul de indivizi, cel care, înarmat cu experienţa vieţii, surprinde cu vigilenţă trăsăturile omului. Acesta strigă sfidător către troieni, insistând asupra acestui fapt, extrapolând ideea chiar şi în cele mai sordide situaţii.
      Pe intreg parcursul cartii a II-a, Aeneas, la dorinta Didonei, povesteste neasteptata noapte a caderii Troiei. Intr-una din zile, troienii vad pe o insula numita Tenedos, aflata in apropierea cetatii lor, un imens cal din lemn, construit de greci sub falsul motiv ca acel monument este adus ca dar pentru zeita lor Minerva, ca drumul lor spre casa sa fie asigurat. Grecii pustiisera acea insula, lasasera capcana acel cal, in care se ascunsesera o multime de greci inarmati. Troienii, dupa ce cercetasera acel dar, aveau parerile impartite: majoritatea doreau sa-l aduca in cetate, iar restul, in frunte cu Laocoon il considerau o cursa.
Dialogul imperativ ce l-a purtat Laocoon cu troienii susţinea caracterul înşelător al grecilor, iar in societatea zilei de astăzi, Laocoon este indentificat cu marea majoritate, ce a devenit plină de suspiciunie, şi cu mintea deschisă oricărui eventual complot ce ar putea leza propria-i integritatea morală, socială, sau materială. Partea iluzorie a devenit capacitatea sentimentală, afectivitatea omului, ce şi-a acoperit-o cu un strat gros de oţel, insurmontabil, iar calul troian reprezintă astăzi o modalitate de a sparge bariera sufletului şi a împărtăşi sentimente cu populaţia ce urmează a fi cotropită. Nimic din mentalitatea vremii nu s-a alterat, iar mijloacele au devenit mai accesibile, mai uşor de manipulat.
      In fragmentul oferit, autorul foloseste un bogat registru figurativ care ofera textului o nuanta atat temporala, cat si spatiala aparte si il ajuta pe cititor sa inteleaga si sa desluseasca mai bine ceea ce se intampla in acele vremuri. Astfel, homeoteleuton "quidquid id" confera placere cititorului si usurinta pentru citirea fragmentului. Sincopa: "Putastis" si "Danaum" este figura de stil care mentine suspansul cititorului si il determina pe acesta sa cunoasca si mai multe informatii despre opera lui Vergilius. Elipsa: "et procul (inquit)" se bazeaza pe folosirea metaforelor, constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multă expresivitate. De asemenea, se remarca si anaphora "aut .. aut" prin care se mentine treaz interesul cititorului atunci cand acesta lectureaza opera lui Vergilius, dar ne arata si faptul ca autorul a dorit sa pune accentul pe diferite aspecte in fragmentul sau. Toate aceste figuri de stil il ajuta pe Vergilius sa schiteze, in cateva tuse grave, un portret in miscare al preotului Laocoon , in care sunt puse in evidenta gesturile, atitudinea si vorbele acestuia.
       Autorul nu pune intamplator accentual pe curajul de care Laocoon a dat dovada; acesta era preot al lui Apollo, frate al lui Anchises si fruntas al Troiei. Desi spirit lucid, el are aceeasi soarta ca si Cassandra, profetesa, care prezisese caderea Troiei, dar nimeni n-o crezuse. Fiica lui Priam si a Hecubei nu-si tinuse promisiunea fata de Apollo, de a-i accepta iubirea, in schimbul darului oferit de zeu, acela de a prezice viitorul. Laocoon afla de darul grecilor – calul de lemn – pe cand sacrifica un taur lui Neptunus si, arzand de furie, coboara la tarmul marii si loveste calul cu sulita. Astfel, crede el, ii avertizeaza pe concetateni despre viclenia grecilor si de pericolul aducerii in cetate a calului de lemn, asa-zisul dar al Minervei. Conform legendei, Apollo il ura de multa vreme pe Laocoon, care-i intinase templul si de aceea a trimis, ca pedeapsa, niste serpi infricosetori, meniti sa confirme vina preotului.

Curajul este fundaţia pe care se clădesc toate celelalte virtuţi şi valori personale şi doar curajul poate face ca acestea să fie reale.

        Cu toate ca moartea l-a impiedicat sa-si desavarseasca opera, geniul poetic vergilian ofera in “Aeneis” masura valorii sale, utilizand hexametrul dactilic cu o virtuozitate ce atinge, in mare masura, perfectiunea. Pentru a-si evidentia mesajul in toate dimensiunile lui, poetul valorifica diferite tipuri de cezuri si, prin alternarea spondeilor si dactililor, edifica o structura metrica in care gravitatea si voiciunea se impletesc in cadenta unei inegalabile curgeri ritmice.
       Virgiliu a murit înainte de a-şi desăvârşi opera. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius şi Tucca, să nu distrugă manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci să-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrări. Chiar neadusă la perfecţiune, Eneida a fost recunoscută de la început drept una din capodoperele literaturii, alături de epopeele homerice, Iliada şi Odiseea, care i-au servit ca model, influenţând generaţiile ulterioare de scriitori, până în perioada umanismului.

      Viata fiecaruia dintre noi ascunde multe.. atat bune, cat si rele, insa trebuie sa stim sa discernem intotdeauna raul de bine si sa invatam cate ceva din fiecare experienta pentru ca la sfarsit vom vedea ca tot ceea ce am dobandit este un adevarat cumul care ne-a ajutat sa devenim adevarati oameni.

      Invata sa pretuiesti fiecare clipa a vietii, nu lasa momentele sa treaca pe langa tine fara sa iti aduca ceva nou, invata sa ai la locul celor mai frumoase lucruri, amintirile copilariei si ale adolescentei pentru ca aici, fiecare dintre noi isi formeaza pasii pentru ceea ce va urma.. Fii fericit pentru ceea ce esti, invata-i si pe cei din jurul tau sa aprecieze adevarata ta valoare si sa te simti mandru atunci cand ai ceva de spus, in orice situatie si in orice moment! Niciodata sa nu te consideri singur pentru ca daca nu ai langa tine o alta persoana, te ai pe tine si asta este cel mai important, sa fii un om demn de faptele tale, sa raspunzi pentru ele si sa fii pregatit sa infrunti mereu orice situatie.