Pot reuşi femeile în ceea ce-şi propun?

Atunci când vine vorba despre conceptele de egalitate, diversitate sau democraţie, am în gând trei mari exemple despre care aş putea sã vorbesc. Este vorba despre persoanele cu dizabilitãţi, persoanele de etnie romã şi despre femei. Şi nu menţionez ultima categorie doar datoritã faptului cã şi eu sunt o reprezentantã a sexului feminin, ci din cauza faptului cã noi, femeile, ne gãsim foarte greu, de cele mai multe ori, un loc în viitorul despre care toatã lumea vorbeşte cã este unul al bãrbaţilor.

In prezentul eseu, voi vorbi din punct de vedere propriu despre locul femeii în viaţa socialã, activã şi pe piaţa muncii. De asemenea, doresc ca prin câteva exemple sã susţin cele prezentate. Mai mult decât atât, cred cã acest eseu îmi oferã libertatea de a exprima ceea ce eu gândesc -în urma exemplelor întâlnite- despre contextul în care le gãsim pe femei în zilele noastre. In plus, consider cã prin prezenta lucrare voi putea aborda liber diverse opinii şi apreciez cã este un subiect care îmi oferã frâu liber exprimãrii. Il vãd ca pe un eseu de suflet, de adãugat pe blogul personal şi nu ca pe un eseu pentru care trebuie sã fiu atentã cu notele de subsol sau pentru care ar trebui sã mã gândesc bine înainte de a interpreta citatele vreunui autor.

“Existã femei care îşi pot câştiga singure existenţa, care încã de la începuturi au reuşit prin forţele proprii, dar care întotdeaua au dovedit cã posedã o mare ambiţie, tãrie de caracter, perseverenţã şi mândrie?” – reprezintã întrebarea pe care eu mi-am adresat-o încã de când eram micã, atunci când începi sã conştientizezi cum este lumea, ce se întâmplã de fapt cu lumea şi mai ales, cine conduce lumea. Nu cred cã putem vorbi despre o persoanã anume atunci când te întrebi cine conduce lumea, nu existã o persoanã pe care sã o atingem şi pe care sã o venerãm pentru “cã ea conduce lumea”. Nu e nici bãrbat şi nici femeie, nu e niciun grup şi nici mãcar, în zilele noastre, o ţarã care sã mai deţinã cert rolul de conducãtoare. Existã, doar, Dumnezeu care este cel care îi face pe cei puternici - sã fie puternici, pe cei care îşi doresc sã reuşeascã - sã ajungã sã obţinã acele rezultate sau pe cei care doresc sã conducã – sã fie în fruntea tuturor şi sã-şi culeagã laudele.

Astfel, putem spune cã existã şi femei, dar şi bãrbaţi care au reuşit în ceea ce şi-au propus, care s-au bazat pe forţele proprii şi care nu au apelat la niciun alt fel de compromis. Pentru cã da, nu doar femeile sunt cele care fac compromisuri şi nu este un concept care îţi aduce în faţa ochilor doar femeia care este dispusã de a face orice pentru a ajunge “un cineva”. Cred cã perioada în care trãim, ne oferã o diversitate de exemple în ceea ce priveşte metodele care sunt cele mai apreciate atunci când doreşti sã termini o facultate, iar mai apoi, sã te angajezi.  Insã acum, depinde de alegerea pe care vrei sã o faci şi pe care o urmezi: existã facultãţi în cadrul cãrora nici nu trebuie sã cunoşti numele profesorilor sau al cursurilor, dar existã şi facultãţi din care ajungi sã reţii şi numerotarea paginilor şi nu doar pentru cã aşa vor profesorii, ci pentru faptul cã ele te pregãtesc pentru a înfrunta adevãrata viaţã. Mai apoi, aceleaşi exemple sunt şi în preajma angajatorilor. O companie/instituţie care se respectã cu adevãrat, nu iţi va impune niciodatã niciunul dintre considerentele legate de sex/vârstã/stare civilã.

Existã multe persoane care au reuşit, însã multe dintre acestea au ajuns sã spunã cã au reuşit dupã ce au dat greş, de câteva ori. Niciodatã nu trebuie ca un impediment sã rãmânã acolo unde vrea el, trebuie sã ştim sã-l înlãturãm din drumul nostru şi sã cãutãm calea cea mai fericitã de a-l depãşi. Pentru a exemplifica, voi avea ca suport modelul feminim pe piaţa muncii, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Femeia. Existã multe feluri în care poţi privi o femeie, chiar dacã este vorba despre un aspect stric profesional. Poate ai trecut şi tu sau poate ai auzit întâmplãri ale prietenelor tale atunci când au mers şi au aplicat pentru un job. “Fotografia obligatorie, ataşatã CV-ului” reprezintã una dintre primele impresii greşite pe care mie mi-au lãsat-o job offer-urile care au insistat pe acest aspect. Probabail cã redactarea CV-ului, consistenţa sa şi nici pregãtirea profesionalã a celei care doreşte un job, nu conteazã în aceste cazuri. Nimeni nu trebuie sã judece dupã aparenţele fizice, chiar dacã se spune cã imaginea este cartea de vizitã a omului. Nu cred cã existã persoane care doresc sã munceascã în marile companii şi se prezintã în faţa angajatorilor ca fiind persoane neglijente sau care au uitat sã se spele pe ochi în dimineaţa de dinaintea interviului. Aceste exemple existã doar în filme, unde, în filme totul este posibil. In plus, “ce eşti dispusã sã faci pentru obţinerea job-ulu?” este o altã întrebare care mie mi-ar întinde nervii la maxim, însã, în faţa cãreia trebuie sã rãmâi fermã pe poziţii, sã menţii o atitudine zâmbitoare şi sã-i reciţi, ca la carte: “tot ce este legat de domeniul strict professional”. Mai existã şi încheierile apotetice în care, subtil, dupã ce şi-au aruncat o privire pe degetul inelar, te întreabã pentru siguranţã: “sunteţi cãsãtoritã, plãnuiţi sã faceţi asta sau vã doriţi copii?”. Nu cred cã existã persoane, mai ales femei, care nu s-au gândit mãcar o datã la ziua în care vor deveni soţiile cuiva sau în care vor deveni mame. Unul dintre rolurile nostre primordiale este acela de a lãsa urmaşi şi mulţi dintre noi spun cã nu au realizat nimic în viaţã, dacã nu au şi un copil. Nimeni nu este în mãsura de a intrezice femeilor sã se cãsãtoreascã sau mai grav, sã fie mame. Şi nici mãcar în faţa job-ului mult dorit nu trebuie sã renunţi la un asemenea vis, la menirea pe care, în principiu, noi, femeile, o avem. Toate aceste întrebãri şi situaţii clişeu pe care le întâlnim în interogatoriul adresat atunci când mergi la un interviu pot fi incluse în seria de întrebãri adresate doar de dragul conversaţiei şi nu din punct de vedere etic şi profesional, atribuţii pe care compania X crede cã le deţine.

Femeia frumoasã. Existã acea categorie de femei care, pe lângã faptul cã sunt deştepte, inteligente şi care au reuşit în viaţã singure, au şi un farmec aparte. Nu pot trece neobservate şi sunt întotdeauna elegante, chiar dacã este vorba cã merg sã plimbe cãţelul sau sã cumpere o pâine. Când întâlneşti o astfel de persoanã, cu siguranţã, prima impresie nu este una lãudãtoare, în care sã te gândeşti la realizãrile ei, ci… a reuşit, normal, este frumoasã! Imi aduc aminte cã în anul I de facultate am fãcut parte din Parlamentul Tinerilor şi mai mulţi studenţi am desfãşurat o acţiune la Palatul Parlamentului. Vorbeam despre traseismul politic şi despre felul în care un deputat/senator îşi poate schimba ideologia de câte douã-trei ori în timpul mandatului de politician. Reporterii de la un cunoscut post de televiziune nu au fost atât de interesaţi de faptul cã o mânã de oameni vorbesc despre fapte importante şi nici nu au dorit sã mediatizeze cã tinerii de la Facultatea de Ştiinte Politice sunt preocupaţi de viaţa politicã. Toate acestea care trebuiau sã fie menţionate la categoria de interese, au fost înlocuite de faptul cã fetele purtau toc şi fustã sau cã aveau pãrul întins cu placa. Mai mult decât atât, ni s-au adresat întrebãri de genul: “crezi cã o femeie frumoasã reuşeşte mai repede în politicã?”, “consideri cã femeile pot câştiga mai uşor susţinerea partidelor şi a conducãtorilor?”. Ei bine, da. Cu siguranţã pot pentru cã ele ştiu care sunt subiectele sensibile pentru public şi cât de greu poţi face faţã diverselor situaţii din viaţã. Şi nu poate doar o femeie frumoasã sau elegantã sã o facã, ci oricare alta care ştie sã îşi propulseze drepturile şi care ştie sã le facã respectate şi pe celelalte. 

S-a vorbit despre forţa de muncã a femeilor care este în detrimentul celei bãrbaţilor. Sã ne gândim câte dintre mamele noastre au şi câte douã job-uri pentru ca noi sã putem face o facultate fãrã nicio lipsã sau câte dintre femeile din România lucreazã în uzine, fabrici sau cu instrumente greu de manevrat. Câte femei lucreazã în ateliere, pe taxi sau câte arbitre şi antrenoare avem? De ce cel mai tânãr politician al României este o femeie şi de ce avem şi am avut, femei în ministere, la conducerea diferitelor instituţii şi în toate domeniile existente? Toate aceste exemple sunt posibile datoritã acelor femei care nu s-au temut de gândirea cã femeia nu poate, nu reuşeşte, ea doar este ajutatã şi de ce nu, de cele mai multe ori, locul în care ea se descurcã perfect este casa şi gospodãria. Acestor femei care ne reprezintã cu succes trebuie sã le cunoaştem adevãrata poveste de viaţã şi nu sã credem despre ele cã au ajuns ceea ce sunt astãzi doar pentru cã sunt femei, au fost plãcute şi cineva le-a avansat.

Da, nu trebuie sã uitãm nici acele exemple de femei care sunt în stare de multe lucruri nepotrivite doar pentru a avansa şi pentru a fi fericite în sinea lor cã au ajuns sã realizeze ceva. Dar oare sunt ele fericite cu adevãrat? Cred cã dimineaţa când se trezesc şi se uitã în oglindã nu se mai pot minţi pe sine, existã procesul de conştiinţã şi în adâncul sufletului ştiu cine sunt cu adevãrat, ce fac şi ce pot sã facã. La fel, existã şi bãrbaţi care sunt cãlcaţi în picioare de superiori sau care au dispus de o situaţie financiarã bunã şi care le-a permis sã obţinã o funcţie superioarã.

Nimeni nu este mai presus pentru cã toţi ne naştem egali. Doar învãţãtura, alegerile şi drumul pe care dorim sã-l urmãm în viaţã ne fac sã fim diferiţi de toţi ceilalţi. Noi, femeile, ar trebui sã fim mândre cã ne-am nãscut femei şi cã putem sã realizãm atât de multe lucruri pentru viaţa noastrã. O femeie este şi mai de succes atunci când este şi mamã, şi soţie si are şi o carierã de admirat şi care, pentru alţii este un adevãrat exemplu de urmat. Un exemplu care ne oferã încredere cã femeile pot reuşi singure, în ciuda obstacolelor de care se lovesc în decursul vieţii, dar cãrora întotdeauna sunt pregãtite sã le facã faţã şi care s-au materializat în femeile de succes din prezent.