“Exista oare profesorul ideal?”

“Exista oare profesorul ideal?”  - nu stiu sa raspund acestei intrebari, insa vreau sa cred ca exista profesori care isi fac meseria asa cum trebuie, respectand atat metodologia impusa, cat si meseria pe care acestia o practica.

Nu pot defini un profil al profesorului ideal, nu stiu daca trebuie sa fie barbat sau femeie, daca acesta trebuie sa predea o materie care mie sa-mi placa sau daca trebuie sa fie tanar sau batran. Insa, intotdeauna am apreciat profesorii care au stiut sa-si impuna respect in fata mea si care au tratat cu mare drag materia pe care o predau. Am apreciat cand un profesor era diferit fata de restul si am mers cu drag la orele care erau facute asa cum trebuie. Inainte de toate, un bun profesor trebuie sa cunoasca ceea ce aceasta meserie cere, sa stie ce anume trebuie sa predea si cum sa predea.

Exista o multitudine de cadre didactice care sunt foarte pregatite, au in spate un ansamblu de cunostinte si o pregatire desavarsita. Toate aceste aspecte nu sunt definitorii unui profesor care doreste sa atinga idealul. Si cred ca putini sunt aceia care chiar se intreaba, atunci cand ora se termina, daca acel curs a fost pe placul studentilor si daca acestia au venit dintr-un interes personal de cunoastere sau doar pentru faptul ca este o cerinta de a intra in examen.

Inainte de toate, profesorul este om si cum nu exista un om perfect, nu cred ca exista nici profesor perfect. Probabil si sunt sigura ca exista (din experiente proprii) profesorii care respecta, stiu sa se faca respectati, care inainte de a veni in fata noastra si-au pregatit lectia si care s-au gandit la metode noi de a ne atrage atentia. Am apreciat intotdeauna profesorii care spuneau atat de multe lucruri interesante, incat nu puteam sa scriu toate informatiile primite, acei profesori care doar trebuie sa te priveasca si iti capteaza atentia.

Multi dintre noi suntem tentati sa spunem ca profesorul ideal e cel care nu ne-a dat niciodata teme pentru acasa, nu am primit note mici din partea sa si ne-a inteles intotdeauna atunci cand am absentat de la ore. Acest exemplu mi-a fost confirmat si la orele de practica pedagogica, unde, intrebati fiind, elevii de clasa a XIIa de la un liceu din Capitala au afirmat ca profesorul ideal este cel care vine si sta la catedra si vorbeste despre ceea ce elevii vor sa stie. Da, un profesor adevarat nu vine in fata ta si “recita” ceea ce si-a notat pe foaie si nici cel care iti inspira teama.

Relatia profesor-elev este una definitorie pentru educatia tuturor. Mie niciodata nu mi-a placut matematica, insa profesorul de mate din liceu a fost cel mai tare! Nu o sa uit niciodata cand explica fiecaruia in parte de ce unghiul X are 45 grade si nici de ce trebuie sa calculam prima data ceea ce se afla in parantezele mici. Am apreciat rabdarea, calmul si felul in care ii trata pe toti: intr-un mod egal. Erau, intr-adevar, elevi care excelau si care probabil din cauza celor “mai putin invatatai” uneori stateau in loc, insa profesorul de matematica a stiut intotdeauna sa omogenizeze aria de cunoastere a clasei.

Imi doresc sa devin cadru didactic, desi gandul devine temator uneori si spun asta pentru ca generatia tanara nu mai este atat de interesata de cunoastere si nici nu atribuie un interes desavarsit educatiei care se face in scoala. Din ceea ce am vazut, cu totii suntem atenti atunci cand putem viziona un film scurt care sa reliefeze mesajul lectiei sau atunci cand putem dezbate subiectul din propriul punct de vedere.

O lectie perfecta incepe cu enuntarea titlului lectie noi si cu definirea conceptelor de baza. Teoria prea multa care nu este dublata de practica si exemple nu ajuta prea mult in viata. Poate ajuta pe moment, pentru examen si… cam atat. Nimeni nu va mai stii peste un an ce a spus autorul X sau ce reprezinta teoria Y daca nu ni s-au oferit si exemple in care sa le putem utiliza. Tinerii sunt deschisi la nou, isi doresc sa cunoasca ceea ce nu stiu, sunt curiosi, doresc sa aiba incredere in cel pe care il au in fata.

Daca nu ai incredere, cum poti sa pui intrebari atunci cand esti nesigur de cele auzite? Profesorul ideal este cel care atunci cand te intreaba daca totul este clar -si in 99% din cazuri se asterne o liniste deplina-, incearca sa reia cele mai importante parti ale lectiei. Insa aici intervine si acea frica: sa nu ma aleaga pe mine! Printr-o discutie libera, care sa-i incite si pe ceilalti sa participe, consider ca poti pleca acasa cu cateva idei de baza pe care le poti dezvolta ulterior.

Nu vreau sa spun ca profesorul ideal e cel care nu cere nimic, cel care vine in fata mea si incepe sa ma intrebe ce am mai facut sau daca am auzit de deschiderea unui nou magazin. Trebuie sa cunoasca bariera dintre apropierea exagerata si monumentala eticheta de: “a venit proful! mainile la spate.” Apreciez persoanele care pe langa faptul ca transmit informatii noi, conform curriculei, iti pot oferi si consiliere atunci cand ai o problema. Este important ca un profesor sa te poata intelege intr-o situatie critica, atunci cand motivat fiind, ai absentat sau nu ai putut sa iti duci la bun sfarsit sarcinile pe care le-ai avut.

Am observant, tot la orele de practica pedagogica, faptul ca atunci cand te adresezi direct, la persoana a IIa singular pentru toata clasa, elevul se simte mai important, mai bagat in seama si astfel, il poti face sa fie si mai atent in timpul orelor. Fiecare profesor trebuie sa aiba regulile proprii pe care sa le spuna la inceput de curs tuturor pentru ca apoi, eventualele situatii neplacute sa poata fi rezolvate. Nu cred ca exista doi profesori la fel, cum niciun om nu se aseamana cu un altul.

Cea mai importanta din aceasta relatie, profesor-elev, este mentalitatea. Nu trebuie sa ii creionam un profil unui profesor inainte de a-l cunoaste personal, doar din cele auzite de la colegii mai mari. Poate pentru aceia a fost intr-un fel, cu o alta clasa va fi altfel, in functie de relatia care se va constitui intre cei doi poli.

Poate ca multi dintre noi acuzam doar cadrele didactice de rezultatele nesatisfacatoare din ultimii ani sau altii, elevii si studentii care nu mai prezinta acelasi interes de alatadata fata de materiile de studiu, fata de profesori sau chiar fata de institutiile statului. Insa, in ceea ce ma priveste, consider ca toate aceste probleme apar pe fondul unei colaborari defectuoasa intre cele doua centre, carora li se alatura lipsa respectului si a normelor de conduita, dezinteresul fata de sine si de binele comun, dar si orientarea catre activitati care duc doar la deteriorarea personalitatii si a celor din jur.

O problema majora pe care o putem regasi in relatia mai sus mentionata, este prezentata de lipsa practicii, care a fost inlocuita dintotdeauna cu sutele de pagini de teorie, cu testele date din ceea ce inveti, de multe ori “pe de rost” sau cu ore suplimentare cerute de profesori pentru a preda aceeasi lectie de doua ori sau pentru a adauga amanunte nesemnificative. Este foarte important de a crea celor tineri o baza, care este compusa, normal, din teorie, exemple, insa pe langa aceasta, pentru o mai buna aprofundare, este necesara practica. Inca din liceu, ar trebui ore de consiliere pentru viitoarele domenii in care fiecare isi doreste o cariera, ore de practica in diferite firme, institutii, fiecare dupa specializarea sa. Multi dintre noi ajungem in pragul facultatii si nu stim ce sa facem pe viitor sau facem o alegere de care ne dam seama mai tarziu ca nu ne reprezinta. Consider ca, adaugarea in curricula scolara de astfel de ore, de discutii libere, de montarea unor filme sau de ocazia de a purta un dialog cu persoane cunoscute si specializate pe anumite domenii, ar ajuta foarte mult, atat pentru elevi/studenti, cat si pentru cadrele didactice si intreg invatamantul romanesc.

Atat sistemul de invatamant, cat si tinerii care ii calca pragurile, ar trebui sa fie mult mai rabdatori, raspunzatori pentru ceea ce fac, iar spiritual civic sa existe pretutindeni pentru ca astfel, se poate crea o societatate in care mentalitatea reuseste sa schimbe lucrurile in bine, o societate care stie sa reactioneze in fata diferitelor circumstante.

         Am tot respectul pentru acei profesori care ne asculta, pentru cei care se implica cu adevarat in suportul educatiei tinerilor si al imbunatatirii bagajului de cunostinte, pentru cei care ne acorda sansa de a ne face auziti. Probabil ca, daca mentalitatea tuturor ar fi “mai permisiva” si am incerca cu totii sa uitam conflictele, interesele fiecaruia, si am incerca sa construim impreuna un viitor in care cu totii sa ne regasim, intreaga situatie s-ar schimba, iar lucrurile ar intra pe fagasul dorit.

             Imi plac profesorii care nu tin cont de felul in care arati, de ceea ce faci la alte materii si ii admir pe cei care sunt gata sa te asculte chiar daca doresti sa spui ceva legat de materie sau doar le ceri un sfat. Imi place sa cred ca profesorul ideal e cel caruia i te poti adresa in orice moment, ca unui parinte, care nu te judeca indiferent de ceea ce spui, care stie sa iti atraga atentia atunci cand gresesti si care stie sa te aprecieze atunci cand meriti.