“Sunt un om liber şi de-aici pleacã totul.
Am dobândit acest spirit de mic; … am fost, pentru mai mulţi ani, paraşutist sportiv, iar primele performanţe sunt legate de aceastã opţiune.
Mã pot lãuda chiar cã mi s-au împlinit aproape toate visele importante.
N-am de gând sã vã dezvalui secretul, dar cred ca ţine de universul în care trãiesc şi din care fac parte chitara, poezia, cãlãtoriile şi alte câteva vicii inofensive.
Obişnuiesc sã privesc oamenii în ochi, mã bucur uneori de lucruri aparent nesemnificative, caut firescul în relaţiile cu semenii şi întotdeauna îmi place sã savurez partea plinã a paharului.
Toate acestea îmi permit sã am un fond pozitiv şi mai mult decât atât, sa ramân un om liber.”
Aşa se descrie artistul Ovidiu Scridon. Un suflet cald şi romantic, un ardelean în adevãratul sens al cuvântului.
1.Când ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzicã şi în special pentru chitarã?
De mic, cred cã-n aceeaşi vreme în care-am invãţat sã scriu şi sã citesc.
2. Eşti nãscut în oraşul Tirnãveni, judeţul Mureş, ai fãcut liceul la Cluj, ca mai apoi sã devii student la Academia de Studii Economice, în Bucureşti. De ce Bucureşti? Ce te-a atras în capitalã?
Mai întâi agitaţia acestui loc care era foarte diferitã de liniştea din Ardeal. Apoi, am descoperit viaţa culturalã care este cea mai activã din ţarã.
3. In perioada 1994-1998, ai fost extrem de activ, fiind prezent atât in majoritatea spectacolelor studenţeşti din Capitalã şi din alte centre universitare, cât şi a concursurilor şi a festivalurilor de folk. Povesteşte-ne puţin de acea perioadã. Cum era studentul Ovidiu Scridon?
Am fost student în ASE şi-am locuit în cãminele studenţeşti din Regie şi Agronomie. Studentul Ovidiu Scridon a fost foarte prezent in viaţa lui de student cu tot ce presupunea aceasta. Mergeam zilnic la şcoalã, frecventam tot felul de cercuri şi cenacluri studenţeşti, îmi plãceau chefurile din cãmine şi eram nelipsit de pe scenele tuturor evenimentelor studenţeşti: festival, baluri, tabere, etc.
4. In 1996 faci primele înregistrãri în studioul lui Vali Sterian şi editezi albumul “Intr-o zi…”, un album ce te reprezintã în totalitate, versurile şi melodiile aparţinându-ţi. Cum ţi-ai descrie albumul şi pe când urmãtorul?
Albumul meu este sensibil, simplu şi romantic, iar urmãtorul care cel mai probabil se va numi “MI-E DOR” va fi mult mai complex şi sper sã aparã anul viitor (2013).
5. Ştiu cã ai un masterat în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţionalã de Studii Politice şi Administrative ‘David Ogilvy’ din Bucureşti şi un altul, în Management la Pennsylvania State University, SUA. Ai fost plecat, deci, o perioadã în State, unde pe lângã şcoalã şi multe cãlãtorii, ai şi cântat prin diverse oraşe. Cum te-a primit comunitatea româneascã de acolo? Recomanzi tinerilor studierea în strãinãtate?
Comunitãţile româneşti m-au primit foarte bine, de-aceea am şi continuat sã merg în fiecare an. Evident cã da, recomand fãrã reţineri tinerilor români sã încerce şi-un altfel de sistem de învãţãmânt, cu precãdere cel american.
6. Ajuns acasã, în România, realizezi cã, datoritã Internetului, piesele îţi sunt descoperite în mod constant de diferite persoane şi, în special, de studenţi; ele fiind cântate în grupurile montane sau la petrecerile studenţeşti de prin cãmine. Cât de mult te bucurã acest lucru?
Este adevarãt cã Internetul este un instrument important de promovare, dar ca orice instrument trebuie sã ştii sã-l foloseşti. Dar în aceeaşi mãsura, oamenii descoperã muzica mea din concertele mele care se-ntâmplã regulat atât în Bucureşti şi-n celelalte oraşe din ţarã, unde lunar intreprindem turnee alãturi de Silvan Stancel, un foarte talentat muzician cu care impart aceeaşi scenã de-aproape trei ani. Evident cã mã bucurã mult cã unele dintre cântecele mele fac parte din repertoriul celor care se strâng adesea în jurul focului, fie-n vârf de munte, fie la mare pe plajã.
7. Când spun Ovidiu Scridon, eu ma gândesc la piesa “Mi-e dor”. Te deranjeazã cã numele tãu îţi este asociat cu aceastã piesã minunatã?
Nicidecum,… m-aş fi întristat dacã n-ar fi fost nicio piesã. Cu toate acestea “Mi-e dor”, nu este un cântec suficient de exploatat. Şi simt asta mai ales cã-n fiecare zi, cineva-mi scrie sau spune cã abia l-a descoperit, tocmai de-aceea urmãtorul album se va numi “MI-E DOR”.
8. Anul acesta ne-ai oferit o micã parte din tine prin volumul de poezie “Portretul unui gând”, ce conţine versurile cântecelor tale, dar şi simple poezii. Citindu-le, am realizat cã cea mai mare parte din ele sunt triste şi vorbesc despre despãrţiri şi iubiri neîmplinite. Şi, totuşi, tu eşti o persoanã veselã şi optimistã. Cum explici acest contrast?
Am oferit o parte din emoţiile mele. Cu sintagma “simple poezii” nu sunt de-acord. Ce-i o poezie simplã? Existã poezii simple? Eu nu le-aş numi triste, mai degrabã, profunde. Arta mea nu trebuie sã reflecte ca-ntr-o oglindã persoana mea şi nici nu cred cã putem vorbi de contraste. Fiecare individ este într-o mãsura sau alta complex, cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri, depinde de fiecare-n parte cum îşi aşeazã echilibrul în relaţiile cu ceilalţi, dar mai ales cu propria-i persoanã.
9. Concertele tale sunt intime şi oamenii care vin sã te asculte se regãsesc pe deplin în stãrile şi emoţiile tale. Preferi sã cânţi într-un spaţiu mare, cu public numeros, sau alegi un loc mic, intim şi cu câteva persoane? Cum îţi descrii publicul?
Cânt în tot feluri de locuri, fiecare c-o altfel de energie, dar revin adesea acolo unde m-am simţit bine, la fel cum le evit pe celelalte. Mã simt onorat atunci când vine foarte multã lume sã mã asculte, evident.
In general, în orice situaţie mã bucur pentru cei care vin şi nu mã supãr pe cei care nu vin. E una din filosofii. Iar reuşita unui concert depinde în mare mãsurã de public, de deschiderea lor, de emoţiile care se creazã acolo. Publicul meu, … oameni minunaţi, cu bun simţ, educaţi şi sensibili.
10. Pentru cei care au citit interviul şi vor sã descopere mai multe despre tine, le recomanzi:
www.ovidiuscridon.ro, volumul de versuri “PORTRETUL UNUI GÂND”, albumul “INTR-O ZI…” dar, mai ales, îi aştept la concerte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu