Atunci
când vine vorba despre conceptele de egalitate, diversitate sau democraţie, am
în gând trei mari exemple despre care aş putea sã vorbesc. Este vorba despre
persoanele cu dizabilitãţi, persoanele de etnie romã şi despre femei. Şi nu
menţionez ultima categorie doar datoritã faptului cã şi eu sunt o reprezentantã
a sexului feminin, ci din cauza faptului cã noi, femeile, ne gãsim foarte greu,
de cele mai multe ori, un loc în viitorul despre care toatã lumea vorbeşte cã
este unul al bãrbaţilor.
In
prezentul eseu, voi vorbi din punct de vedere propriu despre locul femeii în
viaţa socialã, activã şi pe piaţa muncii. De asemenea, doresc ca prin câteva
exemple sã susţin cele prezentate. Mai mult decât atât, cred cã acest eseu îmi
oferã libertatea de a exprima ceea ce eu gândesc -în urma exemplelor întâlnite-
despre contextul în care le gãsim pe femei în zilele noastre. In plus, consider
cã prin prezenta lucrare voi putea aborda liber diverse opinii şi apreciez cã
este un subiect care îmi oferã frâu liber exprimãrii. Il vãd ca pe un eseu de
suflet, de adãugat pe blogul personal şi nu ca pe un eseu pentru care trebuie
sã fiu atentã cu notele de subsol sau pentru care ar trebui sã mã gândesc bine
înainte de a interpreta citatele vreunui autor.
“Existã
femei care îşi pot câştiga singure existenţa, care încã de la începuturi au
reuşit prin forţele proprii, dar care întotdeaua au dovedit cã posedã o mare
ambiţie, tãrie de caracter, perseverenţã şi mândrie?” – reprezintã întrebarea
pe care eu mi-am adresat-o încã de când eram micã, atunci când începi sã conştientizezi
cum este lumea, ce se întâmplã de fapt cu lumea şi mai ales, cine conduce
lumea. Nu cred cã putem vorbi despre o persoanã anume atunci când te întrebi
cine conduce lumea, nu existã o persoanã pe care sã o atingem şi pe care sã o
venerãm pentru “cã ea conduce lumea”. Nu e nici bãrbat şi nici femeie, nu e
niciun grup şi nici mãcar, în zilele noastre, o ţarã care sã mai deţinã cert
rolul de conducãtoare. Existã, doar, Dumnezeu care este cel care îi face pe cei
puternici - sã fie puternici, pe cei care îşi doresc sã reuşeascã - sã ajungã
sã obţinã acele rezultate sau pe cei care doresc sã conducã – sã fie în fruntea
tuturor şi sã-şi culeagã laudele.
Astfel,
putem spune cã existã şi femei, dar şi bãrbaţi care au reuşit în ceea ce şi-au
propus, care s-au bazat pe forţele proprii şi care nu au apelat la niciun alt
fel de compromis. Pentru cã da, nu doar femeile sunt cele care fac compromisuri
şi nu este un concept care îţi aduce în faţa ochilor doar femeia care este
dispusã de a face orice pentru a ajunge “un cineva”. Cred cã perioada în care
trãim, ne oferã o diversitate de exemple în ceea ce priveşte metodele care sunt
cele mai apreciate atunci când doreşti sã termini o facultate, iar mai apoi, sã
te angajezi. Insã acum, depinde de
alegerea pe care vrei sã o faci şi pe care o urmezi: existã facultãţi în cadrul
cãrora nici nu trebuie sã cunoşti numele profesorilor sau al cursurilor, dar
existã şi facultãţi din care ajungi sã reţii şi numerotarea paginilor şi nu
doar pentru cã aşa vor profesorii, ci pentru faptul cã ele te pregãtesc pentru
a înfrunta adevãrata viaţã. Mai apoi, aceleaşi exemple sunt şi în preajma angajatorilor.
O companie/instituţie care se respectã cu adevãrat, nu iţi va impune niciodatã
niciunul dintre considerentele legate de sex/vârstã/stare civilã.
Existã
multe persoane care au reuşit, însã multe dintre acestea au ajuns sã spunã cã
au reuşit dupã ce au dat greş, de câteva ori. Niciodatã nu trebuie ca un
impediment sã rãmânã acolo unde vrea el, trebuie sã ştim sã-l înlãturãm din
drumul nostru şi sã cãutãm calea cea mai fericitã de a-l depãşi. Pentru a
exemplifica, voi avea ca suport modelul feminim pe piaţa muncii, cât şi în viaţa
de zi cu zi.
Femeia.
Existã multe feluri în care poţi privi o femeie, chiar dacã este vorba despre
un aspect stric profesional. Poate ai trecut şi tu sau poate ai auzit întâmplãri
ale prietenelor tale atunci când au mers şi au aplicat pentru un job.
“Fotografia obligatorie, ataşatã CV-ului” reprezintã una dintre primele
impresii greşite pe care mie mi-au lãsat-o job offer-urile care au insistat pe
acest aspect. Probabail cã redactarea CV-ului, consistenţa sa şi nici
pregãtirea profesionalã a celei care doreşte un job, nu conteazã în aceste
cazuri. Nimeni nu trebuie sã judece dupã aparenţele fizice, chiar dacã se spune
cã imaginea este cartea de vizitã a omului. Nu cred cã existã persoane care
doresc sã munceascã în marile companii şi se prezintã în faţa angajatorilor ca
fiind persoane neglijente sau care au uitat sã se spele pe ochi în dimineaţa de
dinaintea interviului. Aceste exemple existã doar în filme, unde, în filme totul
este posibil. In plus, “ce eşti dispusã sã faci pentru obţinerea job-ulu?” este
o altã întrebare care mie mi-ar întinde nervii la maxim, însã, în faţa cãreia
trebuie sã rãmâi fermã pe poziţii, sã menţii o atitudine zâmbitoare şi sã-i
reciţi, ca la carte: “tot ce este legat de domeniul strict professional”. Mai
existã şi încheierile apotetice în care, subtil, dupã ce şi-au aruncat o
privire pe degetul inelar, te întreabã pentru siguranţã: “sunteţi cãsãtoritã,
plãnuiţi sã faceţi asta sau vã doriţi copii?”. Nu cred cã existã persoane, mai
ales femei, care nu s-au gândit mãcar o datã la ziua în care vor deveni soţiile
cuiva sau în care vor deveni mame. Unul dintre rolurile nostre primordiale este
acela de a lãsa urmaşi şi mulţi dintre noi spun cã nu au realizat nimic în
viaţã, dacã nu au şi un copil. Nimeni nu este în mãsura de a intrezice femeilor
sã se cãsãtoreascã sau mai grav, sã fie mame. Şi nici mãcar în faţa job-ului
mult dorit nu trebuie sã renunţi la un asemenea vis, la menirea pe care, în
principiu, noi, femeile, o avem. Toate aceste întrebãri şi situaţii clişeu pe
care le întâlnim în interogatoriul adresat atunci când mergi la un interviu pot
fi incluse în seria de întrebãri adresate doar de dragul conversaţiei şi nu din
punct de vedere etic şi profesional, atribuţii pe care compania X crede cã le
deţine.
Femeia
frumoasã. Existã acea categorie de femei care, pe lângã faptul cã sunt deştepte,
inteligente şi care au reuşit în viaţã singure, au şi un farmec aparte. Nu pot
trece neobservate şi sunt întotdeauna elegante, chiar dacã este vorba cã merg
sã plimbe cãţelul sau sã cumpere o pâine. Când întâlneşti o astfel de persoanã,
cu siguranţã, prima impresie nu este una lãudãtoare, în care sã te gândeşti la
realizãrile ei, ci… a reuşit, normal, este frumoasã! Imi aduc aminte cã în anul
I de facultate am fãcut parte din Parlamentul Tinerilor şi mai mulţi studenţi
am desfãşurat o acţiune la Palatul Parlamentului. Vorbeam despre traseismul
politic şi despre felul în care un deputat/senator îşi poate schimba ideologia
de câte douã-trei ori în timpul mandatului de politician. Reporterii de la un
cunoscut post de televiziune nu au fost atât de interesaţi de faptul cã o mânã
de oameni vorbesc despre fapte importante şi nici nu au dorit sã mediatizeze cã
tinerii de la Facultatea de Ştiinte Politice sunt preocupaţi de viaţa politicã.
Toate acestea care trebuiau sã fie menţionate la categoria de interese, au fost
înlocuite de faptul cã fetele purtau toc şi fustã sau cã aveau pãrul întins cu
placa. Mai mult decât atât, ni s-au adresat întrebãri de genul: “crezi cã o
femeie frumoasã reuşeşte mai repede în politicã?”, “consideri cã femeile pot
câştiga mai uşor susţinerea partidelor şi a conducãtorilor?”. Ei bine, da. Cu
siguranţã pot pentru cã ele ştiu care sunt subiectele sensibile pentru public
şi cât de greu poţi face faţã diverselor situaţii din viaţã. Şi nu poate doar o
femeie frumoasã sau elegantã sã o facã, ci oricare alta care ştie sã îşi
propulseze drepturile şi care ştie sã le facã respectate şi pe celelalte.
S-a
vorbit despre forţa de muncã a femeilor care este în detrimentul celei
bãrbaţilor. Sã ne gândim câte dintre mamele noastre au şi câte douã job-uri
pentru ca noi sã putem face o facultate fãrã nicio lipsã sau câte dintre
femeile din România lucreazã în uzine, fabrici sau cu instrumente greu de
manevrat. Câte femei lucreazã în ateliere, pe taxi sau câte arbitre şi
antrenoare avem? De ce cel mai tânãr politician al României este o femeie şi de
ce avem şi am avut, femei în ministere, la conducerea diferitelor instituţii şi
în toate domeniile existente? Toate aceste exemple sunt posibile datoritã
acelor femei care nu s-au temut de gândirea cã femeia nu poate, nu reuşeşte, ea
doar este ajutatã şi de ce nu, de cele mai multe ori, locul în care ea se
descurcã perfect este casa şi gospodãria. Acestor femei care ne reprezintã cu
succes trebuie sã le cunoaştem adevãrata poveste de viaţã şi nu sã credem
despre ele cã au ajuns ceea ce sunt astãzi doar pentru cã sunt femei, au fost
plãcute şi cineva le-a avansat.
Da,
nu trebuie sã uitãm nici acele exemple de femei care sunt în stare de multe
lucruri nepotrivite doar pentru a avansa şi pentru a fi fericite în sinea lor
cã au ajuns sã realizeze ceva. Dar oare sunt ele fericite cu adevãrat? Cred cã
dimineaţa când se trezesc şi se uitã în oglindã nu se mai pot minţi pe sine,
existã procesul de conştiinţã şi în adâncul sufletului ştiu cine sunt cu
adevãrat, ce fac şi ce pot sã facã. La fel, existã şi bãrbaţi care sunt cãlcaţi
în picioare de superiori sau care au dispus de o situaţie financiarã bunã şi
care le-a permis sã obţinã o funcţie superioarã.
Nimeni
nu este mai presus pentru cã toţi ne naştem egali. Doar învãţãtura, alegerile
şi drumul pe care dorim sã-l urmãm în viaţã ne fac sã fim diferiţi de toţi
ceilalţi. Noi, femeile, ar trebui sã fim mândre cã ne-am nãscut femei şi cã
putem sã realizãm atât de multe lucruri pentru viaţa noastrã. O femeie este şi
mai de succes atunci când este şi mamã, şi soţie si are şi o carierã de admirat
şi care, pentru alţii este un adevãrat exemplu de urmat. Un exemplu care ne
oferã încredere cã femeile pot reuşi singure, în ciuda obstacolelor de care se
lovesc în decursul vieţii, dar cãrora întotdeauna sunt pregãtite sã le facã faţã
şi care s-au materializat în femeile de succes din prezent.
