VOLUNTARIATUL. Se intampla in clasa a 9a, cand am vazut un anunt pentru o bursa de trei saptamani in Barcelona. Nu stiam ce inseamna cu adevarat asta si am inceput sa caut pe Internet. Am aplicat, am castigat si… asta a fost. Chiar daca in prezent lucrez, sunt implicata si in cateva proiecte, inca mai desfasor voluntariat si cred ca o voi face toata viata. Te schimba, te ajuta, te descopera pe tine ca om. Nu stiu daca acum as mai fi fost atat de rabdatoare cu oamenii in varsta care se imping in tine in autobuz, te calca si uneori, iti vorbesc urat. Nu stiu daca as mai fi apreciat un copil/tanar care incearca sa se intretina singru impartind pliante sau apeland la diversi atunci cand este bolnav, suferind de o boala grava. Si nu stiu daca as fi inteles de ce lumea in care traim este de multe ori... (nu-mi gasesc un termen potrivit pentru a o numi), plina de oameni care nu stiu ce sa mai faca pentru a-ti fi rau si a te indeparta de cei apropiati. Toate astea stiu sa le tratez cu calm si fara a pune prea mult suflet vorbelor rele si cazurilor reprezentate de oameni care nu stiu sa se integreze societatii. Stiu sa ajut, sa fac o campanie pentru un caz umanitar si sa inteleg omul de 70 de ani datorita voluntariatului pe care l-am desfasurat pe diverse teme.
Stiu ca probabil te intrebi la ce sa faci voluntariat si pana cand, ca banii tot nu vin din asta. E adevarat, insa de multe ori ti se deschid diverse portite si intalnesti oameni de succes de la care inveti si care te pot ajuta pentru a te defini ca om. Voluntariatul iti ofera o oglinda in care te vezi pe tine insuti, e ca acele minute din fiecare dimineata in care mergi la baie si te uiti in oglinda, esti doar tu cu ea si gandurile tale interioare, gandidu-te cine esti si ce faci.. si nu poti sa te ascunzi chiar in fata ta, oricat de bun trisor ai fi ! Sa nu mai vorbim de faptul ca atunci cand mergi la un interviu pt un job si te prezinti cu rubrica de aptitudini/competente/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu