Fericit cel ce poate cunoaşte cauza ascunsa a lucrurilor.

Felix, cui potuit rerum cognoscere causas (Virgiliu)
Fericit cel ce poate cunoaşte cauza ascunsa a lucrurilor. Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un inceput.. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. Rainer Maria Rilke Epoca destramarii republicii a fost marcata de nesfarsite razboaie si tulburari interne. Intr-o societate corupta si ambitioasa, ahtiata dupa bogatii si putere, incepe sa se afirme o alta mentalitate, capabila sa eludeze tragediile contemporane. Poetii, au gasit solutii de a se proteja de colapsul public fie traind frenetic drame sentimentale, fie brodand canavaua fastuoasa a vreunui poem mitologic, precum Catullus in Carmina, sau daruindu-se luptei de idei, grave, nobile, generoase, pentru a oferi omului calea salvarii sale spirituale, precum Lucretius in De rerum natura. Caius Valerius Catullus, s-a nascut în anul 87 î.e.n. la Verona, un oras important din regiunea transpadana, unde se afla si Mantua, orasul natal al lui Vergilius. Se tragea dintr-o familie înstarita, cu posibilitati materiale si relatii de rang înalt (Caesar). Fiind adus la Roma de familia sa, si-a facut o educatie îngrijita. A fost apreciat pentru calitatile lui si sprijinit, pentru a se dezvolta, de personalitati recunoscute din punct de vedere cultural si politic, precum: Cornelius Nepos, Hortensius, Asinius Pollio, Quintilius Varus etc. Dar relatii strânse a avut cu întregul grup de scriitori care-si orientau operele literare dupa modelul poeziei alexandrine si purtau numele colectiv de „poetii noi", în frunte cu P. Valerius Cato, si care preferau poemele scurte numite epyllia (epyllion) cu subiecte mitologice (si unele istorice nationale); în locul satirei dezvoltate, epigrama, iar în locul discursurilor ample si împodobite cu elemente literare si artistice, cuvântari scurte, lipsite de figuri stilistice, dupa exemplul atic (de aceea se numeau neoatici, precum în poezie „poetae novi"). Din viata lui Catullus, istoria literara a retinut trei evenimente deosebite: relatiile sale de dragoste cu femeia pe care a cântat-o, în poeziile sale, sub numele de Lesbia (numele ei adevarat: Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia lui Quintus Metellus); pierderea unui frate iubit la Troada, pe când se afla în aceasta regiune; la mormântul acestuia a facut un popas fiind într-o campanie împreuna cu Memmius, pretorul Bithyniei; împacarea cu Caesar, caruia-i sunt adresate unele epigrame usturatoare. Opera lui Catullus se împarte în doua mari capitole: Poezia impersonala sau alexandrina si poezia personala care oglindeste viata poetului, bucuriile si necazurile pe care i le ofera dragostea sa fata de Lesbia; dragostea fata de fratele sau; dragostea fata de prieteni si atacurile violente la adresa adversarilor carora le scrie epigrame. La 22 de ani incepe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, asa cum o denumeste - in amintirea marii poete din Lesbos, Safo - pe cea care a fost identificata drept Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia consulului Q. Metellus Celer, asadar provenind din vechea familie patriciana a Claudiilor. Se spune ca pe tanara ar fi cunoscut-o la una dintre intalnirile mondene ale vremii, acolo unde probabil, s-ar fi infiripat idila cu proaspata vaduva. Indragostit nebuneste de aceasta, el incepe sa-si dedice viata scrierii de poeme pentru iubita sa. Astfel, in Carmina Amoris, Catullus sugerează prin versurile sale idealizarea dragostei, şi contemplarea ei în eternitate. Doua fiinţe se pot iubi atât de profund, încât omul nu mai simte nevoia societăţii, iar "şoaptele" prezidenţilor ei, în poezie "bătrânii", să fie înfrânate de zidul ridicat din dragostea lor sinceră şi pură. Nu numai că o dragoste sinceră este inexpugnabilă, dar este şi eternă în sufletele partenerilor, în fiecare bătaie a inimii lor. Sentimentul lui Catullus este sincer, duios, pasionat, dar si violent atunci cand constata ca iubita lui ducea o viata de desfrau si porneste o serie de atacuri foarte crude impotriva ei si a celor care o inconjoara, adevarate mostre de spirit rustic roman in mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului alexandrin si a lui Calimah. In perioada 55-54 a.C. Catullus isi traieste ultima perioada a vietii atacand, pe langa Lesbia, si pe partizanii lui Cezar si Pompei. Vazand toate acestea, in anul 54.a C., Lesbia a incercat o impacare, dar a fost refuzata; in acelasi an poetul moare, lasand in urma sa o opera de mici dimensiuni, in care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri din poezia arhaica elina, dintr-un Alceu sau din Safo si poate si de la Arhiloh in accentele crude ale poeziilor din ultimii ani, asta pe langa, poate, un acetum italicum, foarte posibil In poezia sa, autorul incearca sa isi transmita ideile, gandurile si sentimentele fata de persoana iubita, folosindu-se de un bogat registru figurativ, unde predomina invocatia retorica -O, Lesbia mea scumpa-. Imaginile vizuale prezente pe intreg parcursul poeziei ofera cititorului detalii despre cadrul de desfasurare al actiunii, aducandu-l pe acesta in lumea ca de basm, pe care Catullus o crease pentru iubita sa. Oamenii, de-a lungul existenţei, au încercat să dea o definiţie dragostei. Seneca, Aristotel, Antoine de Saint Exupery, Victor Hugo, fiecare a reuşit să elaboreze măcar o idee într-o mică, sau mai mare măsură. Dar per ansamblu, nu a reuşit niciunul. Pentru că şi-au fixat privirile asupra problemei în cauză. N-au privit dincolo de ea. N-au putut alege să privească ceea ce nu vedeau ceilalţi. Primim informaţii, noţiuni despre dragoste încă din primii ani de viaţă, primii ani de şcoală. Fixăm legături strânse cu noul coleg de bancă, cu cel căruia i-am împrumutat creioanele sau cu ce cel care ne merge alături pe drumul spre casă. Înaintăm în vârstă, distingem primii fiori ai dragostei, trădarea, zbuciumul, trierea. Învăţăm să alegem. Ne angajăm în proiecte de anvergură, alegem schimburi de experienţe pentru a înlesni relaţii noi, cu oameni noi, în speranţa că vor fi mai trainice decât cele anterioare. Întâmpinăm nădejdea, speranţa, pasiunea, devotamentul. Cunoaştem personaje din alte culturi, coloraţi, asiatici, metişi, iar societatea ne-mpinge la rasism, şovinism, şi naţionalism. Dar dragostea şi voia bună între oameni şi popoare nu cunoaşte graniţe. Raţionamentul societăţii devine călăuză, şi uităm să ascultăm sufletul. Recurgem în final la ideea că prietenia nu mai există, şi suferim în tăcere , adâncindu-ne în resemnare. Dar trebuie să redescoperim dragostea, aşa cum o făceam în primii ani de viaţă, şi s-o oferim cu aceeaşi credinţă cu care aşteptăm răsăritul zilei de mâine. Căci există doar patru întrebări esenţiale în viaţă : Din ce este plămădit sufletul? Ce este sacru? Pentru ce merită să mori? Şi Pentru ce merită să trăieşti? . Răspunsul este acelaşi pentru fiecare din ele. Doar dragostea. Pentru că dragostea e fundamentul prieteniei şi ea face ca pământul se să învârtă.. Poeziile lui Catullus, mai ales cele personale, se disting prin sinceritate, delicatete, duiosie, iind scrise într-o limba evoluata, pe care Catullus a cizelat-o pentru a raspunde cerintelor lirice. Catullus a contribuit mult si la încetatenirea variatelor tipuri de versuri, adaptându-le la forma si cuvântul latin al poeziilor sale [senarul iambic, choliambul, septenarul iambic, adonius, asclepiadul mare si hendecasilabul falecian]. A folosit si hexametrul dactilic si distihul elegiac. Catullus reprezinta suferinta, iar menirea sa a fost aceea de a scrie, de a crea. Mai multi autori straini i-au urmat exemplu, ei punand in versurile lor trairile pe care acestia le aveau, asa cum si Mihai Eminescu, geniul neinteles si-a exprimat iubirea fata de Veronica Micle prin poeziile sale. Insa nu numai poetii sunt acele genii neintelese, oamenii care au curajul de a vorbi liber despre trairile lor. Si noi oamenii, facem toate aceste lucruri adesea si de foarte multe ori citim articole despre iubire, despre dragostea pe care o purtam persoanelor din jurul nostru, despre iubirea ce ne leaga de partenerii din viata noastra. Cel mai important este ca intotdeauna sa scriem ceea ce simtim pentru ca fiecare are dreptul la opinie, fiecare om are propriile sentimente, trairi, bucurii sau deceptii. Catullus ramane insa, ca un deschizător de drumuri în poezie, cel care a creat primul un vocabular adecvat pentru poezie in limba latina, cel care a turnat cel mai bine pana la el in cuvinte latine metrii elini: hexametrul si pentametrul, dar si metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu si Safo. In ciuda laudei de sine a lui Horatiu (Carmina III, 30), Catullus a fost acela care a adaptat limba latina versului grecesc, caci incercari se vor mai fi facut si inainte de el.