joi, 29 noiembrie 2012

Cu taxi, mon cher!

Atunci cand suntem intr-o mare graba, consideram ca daca luam un taxi, ajungem mai repede la destinatie. Cand te preseaza timpul este cel mai neplacut, ai impresia ca nu suporti nimic, chiar si tu ajungi sa te disperi singur!

DAR.. ce sa faci cu unii oameni care practica aceasta meserie doar asa, ca sa-si ocupe timpul, disperandu-i pe altii? Te urci frumos in masina, cand te g

andesti ca o sa ajungi la ora stabilita, in locul potrivit. Il intrebi daca stie strada si iti spune ca “DA”. Distinsul domn doreste sa porneasca, insa masinuta ii joaca feste! Incepe si o mangaie.. “hai, mami..”, socant, frapant. Probabil ca nici nevestei nu ii vorbeste asa. Continua cu dulcegarii, de genul: “hai, stiu ca poti, ai muncit mult de dimineata.. dar nu ma lasa tocmai acum!”. Fiind in graba, ii spui ca o sa cobori. El se uita frumos si-ti spune: “Inca o cheie”. Evident ca nici ultima cheie nu a fost cea cu succes.

Te dai jos si te urci in urmatorul. “Stiti sa ajungeti pe strada..?”. Desi era o strada cunoscuta, am zis sa intreb, intotdeauna fac asta pentru a nu avea surprize. Ii vad fata de mielusel in oglinda, fata care-mi spunea “nu.. habar nu am unde e”, desi GPS-ul era langa!!! Ii spun ca o sa-l ghidez eu.

Cand un om iti spune la urmatoarea intersectie faci stanga, faci stanga, nu? Nu, in Bucuresti asta este sinonim cu mersul inainte. Iar cand ajungi la primul sens giratoriu si-i specifici clar, faceti sensul, va rog, si apoi stanga.. el merge drept inainte. Cel mai enervant este faptul ca desi te intreaba, ii explici, te ia, pur si simplu “la misto”.

Cedand in fata unui asemenea specimen, ajungi la o intersectie unde este amplasat, MARE, cat pentru ochii tuturor semnul INTERZIS IN FATA SI IN STANGA. La mintea cocosului, obligatoriu DREAPTA. Auzi.. “fac dreapta, aici.. da?” Socant din nou. Oare daca vroiam eu stanga, mergea pe acolo?!

Dupa chinuri extreme, ca mai bine mergi pe jos, decat sa dai de un astfel de dezorientat, ajungi unde trebuie si ca asa, pentru un final fericit, iti spune mandru: “..aa, stiam sa ajung aici”!!!!

Este vina noastra ca nu stim sa luam atitudine, si tot a noastra, ca in situatii de criza, devenim comozi. Cu siguranta, ajungeam mai repde pe jos, si FARA NERVI care, persista mult intr-o zi obisnuita. Nici atitudine nu poti lua, cunoastem cu totii cazuri in care “pasagerii” au fost loviti sau mai stiu eu ce. Si nici la dispecerat nu te poti plange pentru ca, distinsele care raspund la telefon, sunt mai “acre” decat cei cu care ai contact direct. Nu ne ramane decat sa ne conformam situatiei, iar asta duce din ce in ce mai mult la inrairea noastra!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu