Drogurile si viata consumatorilor

      Oamenii primesc droguri pentru a-si schimba gândirea, comportamentul si simturile. Aceste feluri de substante se numesc psihoactive si includ alcoolul si tutunul, la fel si drogurile naturale si produse. În trecut, majoritatea drogurilor folosite erau produse din plante naturale, asa ca tufa de coca pentru cocaina, opiu de mac pentru heroina si cannabis pentru hasis si marijuana. Mai recent, drogurile ca extazi sau LSD au început a fi produse pe cale sintetica de variate întreprinderi chimice.

          Persoanele care folosesc droguri provin din toate paturile sociale, desi statistica demonstreaza ca probabil unele paturi sociale utilizeaza drogurile mai mult decât alte paturi. De exemplu, probabilitatea utilizarii drogurilor este mai mare la barbati decât la femei, la barbatii celibatari decât la cei casatoriti, la locuitorii oraselor decât la cei rurali, la tineri decât la batrâni. Prizonierii si copiii strazii, de asemeni, demonstreaza o înalta frecventa a abuzului de droguri.

          Datele recente sporesc nelinistea cu privire la întrebuintarea sporita a drogurilor în rândul tinerilor din toata lumea. Datele disponibile demonstreaza ca raspândirea printre tineret tinde sa fie de trei ori, de patru ori mai înalta decât raspândirea între populatia generala.

Care sunt efectele?
         

          Toate drogurile pot fi clasificate în trei categorii:
          Depresantele (spre exemplu heroina, barbiturate) sunt sedative care actioneaza asupra sistemului nervos. Relaxarea artificiala si usurarea de la neliniste si stres mintal tinde sa produca dependenta psihologica si renuntarea de la utilizarea lor este problematica. Dependenta poate duce la supradozare acuta, care la rândul sau poate cauza moartea din cauza depresiei respiratorii.
          Stimulantele (spre exemplu cocaina, crackul, amfetamine) sunt agenti care activeaza, sporesc sau maresc activitatea neurala. În primul rând ei cauzeaza frisoane, dureri de cap, hipertensiune si batai de inima sporite. Efectele de lunga durata sunt greata, insomnia, pierderea greutatii, convulsii si depresia.
          Halucinogenele (spre exemplu marijuana, extazi, LSD) sunt un grup chimic divers care produce schimbari mintale profunde, cum ar fi euforia, nelinistea, distorsiunea senzoriala, halucinatii vivide, deluzii, paranoie si depresie.
Nu exista drog ilicit, care ar putea fi considerat sigur. Într-un fel sau altul utilizarea substantelor psihoactive modifica functionarea normala a organismului uman si în termen lung, poate cauza daune serioase.

Cât de prevalent este abuzul?

          Prevalenta abuzului diferitor droguri variaza între regiuni si chiar între tari în întreaga lume.
          Marijuana si hasisul: Estimarile indica ca canabis este cel mai abuzat drog în toate partile lumii, pe care îl consuma estimativ 141 milioane oameni (sau 2.4 procente din populatia globului). În mod particular, un numar mare de oameni tineri experimenteaza cu canabis: în unele tari atât de mult ca 37 procente din copiii de scoala si adultii tineri au folosit drogul o data în ultimul ani si 10-25% o data în ultima luna. În general, abuzul de cannabis sporeste în multe tari, stabilizându-se în tarile, unde a atins nivel înalt.
          Drogurile sintetice: Raspândindu-se relativ încet în anii optzeci, abuzul stimulantilor de tip amfetaminic a sporit rapid în Europa, Australia, America de Nord si Asia de Sud-Est în anii nouazeci. În timp ce abuzul s-a stabilizat în unele dintre aceste zone, exista o crestere continua a cererii globale, în particular în Asia de est si de Sud-est. În mod sporind, drogurile sintetice si-au sporit semnificatia, în special între tineri, drept drog de amuzament ales, deseori în combinatie cu cannabis. MDMA (extazi) este popular în tarile industriale în special în Europa.
          Alte droguri din plante: În general, cocaina împreuna cu diverse alte substante derivate din coca, cum ar fi „bazuco” domina cererea pentru tratament. UNDCP estimeaza ca circa 13 milioane de oameni abuzeaza cocaina în întreaga lume: cel mai înalt nivel fiind în Statele Unite.
          În comparatie cu alte droguri, abuzul de heroina si alte opiate este mai putin prevalent. Estimarile Natiunilor Unite indica ca circa 8 milioane de oameni abuzeaza opiatele, în mare parte în Europa, Asia de sud-est si de sud-vest. Nivele crescânde de abuz sunt înregistrate în europa de est si Asia centrala. Cocaina nu pare a fi printre drogurile de prima alegere printre tineri. Cu toate acestea, tendinta arata o oarecare crestere în abuzul acesteea în Europa (în special în Londra si Amsterdam).
          Cât de mare este oferta?
          Mare! În 1999, producerea globala de opiu a atins nivelul de 5,794 tone metrice, cultivate pe 219,000 hectare de mac. Mai mult de 75 procente de opiu vine din Afganistan. Producerea globala de frunze de coca a crescut la 317, 926 tone de pa 183,000 hectare de coca. Aproape 60 procente de frunze de coca vin din Columbia. Cum stim acest fapt? Integrând eforturile în supravegherea aeriana, aprecierea la sol si perceperile din satelit au permis tarilor sa obtine o harta larga a zonelor ilicite de crestere si sa indice ariile cu cultivare descrescânda sau crescânda, astfel încât se poate face o apreciere sigura a productiei culturilor.

          Care sunt beneficiile?

          Producerea ilicita de droguri si cererea pentru ele a indus prosperarea afacerilor ilegale – a unui non-business care poate compromite economiile si infirma statele. Traficarea drogurilor se afla în mâinile sindicatelor transnationale organizate criminale, care au luat avantaj de procesul de globalizare, pe timp ce masurile de lupta contra acestora au fost tergiversate.
          Care a fost raspunsul Natiunilor Unite?
          Natiunile Unite a abordat fenomenul abuzului de droguri începând cu data crearii acestei organizatii. Comisia pentru Drogurile Narcotice a fost creata în 1946 si la moment cuprinde 53 state-membre, care sunt implicate pe baza de rotatie. Oficiul Natiunilor Unite care se ocupa cu controlul asupra drogurilor a fost unificat în 1990 ca Programul International al Natiunilor Unite (UNDCP) pentru Controlul Drogurilor.
          În 1999 acest Program a fost legat cu Centrul pentru Prevenirea Crimei Internationale (CICP) cu scopul formarii Oficiului pentru Controlul Drogurilor si Prevenirea Crimelor.
          Prin intermediul Natiunilor Unite, lumea a început sa-si dezvolte un raspuns coordonat asupra problemei abuzului de droguri.
          • Conventia Unica asupra Drogurilor Narcotice (1961) a unit diverse tratate existente, ce limiteaza vânzarea si utilizarea diferitor substante în scopuri medicale. Aceasta a fost suplimentata în 1972 cu Protocolul care accentueaza necesitatea serviciilor de tratament si reabilitare.
          • Conventia asupra Substantelor Psihotropice (1971) a stabilit un sistem de control international pentru o serie de droguri farmaceutice si alte substante folosite în producerea drogurilor ilicite.
          Pe parcursul mai multor ani problema drogurilor a fost perceputa de catre comunitatea internationala ca fiind generata de „oferta”. Se credea ca drogurile abuzate îsi aveau originea în tarile în curs de dezvoltare si erau consumate în tarile industriale. Putina atentie a fost acordata reducerii cererii. Cu toate acestea, situatia s-a schimbat dramatic, caci nivele înalte de consum au fost descoperite în tarile în curs de dezvoltare; cannabis si drogurile sintetice fiind produse atât la nord, cât si la sud.
          Ca rezultat, Natiunile Unite a adoptat o abordare balansata pentru a reduce simultan atât oferta, cât si cererea. În 1998, Adunarea Generala a adoptat o Declaratie Politica ce contine o serie de obiective, cu termeni limita desemnati, care includ:
          Pâna în 2003: de a elabora sau a spori strategiile de reducere a cererii si de a crea sau consolida legislatiile nationale si programele anti-droguri, si de a adopta legislatia nationala de spalare a banilor; si
          Pâna în 2008: de a atinge o scadere semnificativa a cererii si de a elimina sau reduce semnificativ cultivarea, producerea si comercializarea ilicita a drogurilor (inclusiv drogurile sintetice).

În fiecare zi, pe tot cuprinsul globului pământesc, milioane de oameni folosesc droguri. În mod surprinzător, de cele mai multe ori, folosim droguri atunci când consumăm ceai sau cafea. Ca şi multe alte droguri, cafeina din ceai, cafea sau alte băuturi răcoritoare cum ar fi Coca- Cola, sau alcoolul din vin şi bere sunt substanţe care modifică funcţionarea normală a organismului. Folosite cumpătat, aceste droguri sunt relativ inofensive şi în multe zone ale lumii sunt perfect legale.

Totuşi, alte tipuri de droguri sunt ilegale şi periculoase. Substanţe ca heroina fac parte din această categorie, iar deţinerea sau folosirea lor sunt interzise prin lege. Aceste droguri pot ucide.

Alcoolul este probabil cel mai comun drog. Este folosit în aproape toate colţurile lumii. Acesta se formează atunci când drojdia (particule de mucegai) fermentează zaharul în mod natural, în fructe ca strugurii şi în seminţe, cum ar fi cele de orz. Vinul, berea, cidrul şi tăriile, cum ar fi ginul, romul, conţin toate alcool.

Acest drog acţionează asupra creierului în două moduri. Este un anestezic ce amortizează senzaţii şi sentimente şi este, de asemenea, un depresiv, ce încetineşte acţiuni şi reacţii.

Puterea alcoolului, ca viciu, este evidentă atunci când o persoană dependentă de acesta încetează să-l mai consume. Această persoană poate suferi de anumite simptome ale renunţării la alcool, de pildă delirium tremens. Acestea cuprind transpiraţie, tremurat, greaţă şi halucinaţii.

Nicotina din tutun este un drog consumat pe scară largă în societate. Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de vedere fizic. Fumatul poate provoca unele forme de cancer, cum ar fi cel la plămâni şi gât, poate, de asemenea, cauza unele boli ale inimii şi ale vaselor sangvine, probleme ale plămânilor, ca bronşita, precum şi tulburări la copiii nenăscuţi ai unei femei fumătoare.

Aceste boli sunt provocate în special de alte ingrediente din fumul de tabac, cum ar fi vaporii de tar şi monoxidul de carbon.

Nicotina însăşi poate contribui la stimularea unei persoane, făcând-o să se simtă mai alertă şi mai plină de viaţă. Fumătorii se obişnuiesc rapid cu fumatul şi trebuie să fumeze mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Aceştia pot, de asemenea, deveni dependenţi din punct de vedere psihologic, deci, chiar dacă sunt conştienţi de riscurile la care se expun, le este foarte greu să renunţe la acest obicei.

Asemenea nicotinei, cafeina este un alcaloid provenit în acest caz din frunzele plantei de ceai, sau din seminţele arborelui de cafea. Cafeina este prezentă şi în cacao şi unele băuturi răcoritoare.

În consumul zilnic, cantităţile de cafeină sunt de obicei reduse. Însă, în cantităţi mari acestea pot provoca probleme grave de sănătate, cum ar fi somnul neliniştit şi tulburările digestive.

Marijuana, denumită şi canabis sau haşiş, este extrasă din cânepă. Cel care o consumă se simte relaxat, tihnit, mai conştient de ceea ce-l încojoară şi mai capabil de a fi încrezător şi creativ. Cel ce priveşte din afară, vede exact opusul acestor stări.

În general, şi în comparaţie cu alte droguri mai puternice, marijuana nu pare să creeze dependenţă. Cercetările au demonstrat că aceasta poate duce la probleme mai puţin grave în comparaţie cu tutunul sau alcoolul. În multe ţări, unele grupări au încercat să schimbe legile şi să înlăture unele pedepse pentru consumul acesteia.

Barbituricele sunt droguri create în laborator şi, uneori sunt prescrise de medici pentru alungarea insomniei şi neliniştii, în calitate de „somnifere” sau „calmante”. Sunt, de asemenea, recomandate persoanelor care nu pot supravieţui, datorită faptului că sunt prea neliniştite, agitate şi speriate tot timpul.

Barbituricele sunt prescrise mai rar în zilele noastre, iar folosirea lor este supravegheată cu atenţie. Acestea datorită problemelor din trecut, inclusiv abuzul, dependenţa fizică şi psihologică.

În doze mari, barbituricele produc efecte similare cu ale alcoolului. Simptomele încetării folosirii acestora sunt grave, uneori chiar fatale.

Amfetaminele sunt, de asemenea fabricate în laborator şi sunt denumite „excitante”. Cei care le folosesc se simt energici şi alerţi. Aceste medicamente accelerează reacţiile chimice ale organismului, producând energie. Au fost folosite cândva ca tablete pentru slăbit. Problema este că, de multe ori, consumatorul este tentat să mai ia o doză, pentru a se simţi din nou energic, iar acest fapt poate duce foarte uşor la obişnuinţă şi dependenţă psihologică.

Halucinogenele reprezintă un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din „ciupercile magice” şi mescalina din cactusul „peyote”, celelalte sunt create în laborator, ca LSD-ul (acid lisergic dietilamid).

Aceste droguri au efecte dramatice asupra conştiinţei, a simţurilor şi a percepţiei consumatorului. Acesta poate avea halucinaţii puternice şi o astfel de „călătorie” poate fi extrem de înspăimântătoare. Cea mai mare parte a halucinogenilor nu creează o dependenţă fizică serioasă, iar pe termen lung nu par să cauzeze o dependenţă psihologică puternică. Aceştia provoacă însă o toleranţă în oraganism, iar oamenii au murit chiar sub influenţa lor. De exemplu, consumatorul îşi poate închipui că poate să zboare, şi să sară pe fereastră.

Opiul, morfina şi heroina se obţin din specia de mac denumită opiu. Acestea provoacă stări temporare de amorţeală, linişte şi chiar exaltare şi fericire. În medicină, aceste droguri se folosesc ca remedii contra durerii. Ele sunt însă deosebit de puternice şi periculoase, putând provoca rapid toleranţă în organism şi dependenţă serioasă. O supradoză poate ucide. Renunţarea la consumul acestora se realizează sub supraveghere medicală, iar reacţiile organismului sunt foarte neplăcute: friguri, greţuri, tremurături, crampe şi transpiraţie.

Cocaina este un praf alb, extras din frunzele plantei coca. Aceasta poate să-l facă pe cel care o consumă, alert şi plin de energie, chiar euforic. Deşi unii pretind că pot folosi cocaina ca pe un drog social sau de „recreere”, ca şi alcoolul, alţii devin dependenţi din punct de vedere psihologic de aceasta. Printre alte efecte se numără halucinaţiile, teama şi paranoia.

Majoritatea drogurilor folosite din motive sociale, în mod legal sau nu, afectează creierul. Ele alterează aspectele mintale, cum ar fi gândirea, concentrarea, agilitatea, emoţiile şi conştiinţa. Acestea sunt droguri psiho-active. Drogurile şi motivele consumului acestora variază de la o zonă la alta şi în funcţie de timp.

Un motiv al consumului de droguri în mediul social este folosirea lor ca „lubrifiant social”, de la o conversaţie la o ceaşcă de cafea, la o noapte petrecută într-un bar. Drogurile îi ajută pe consumatori să devină mai relaxaţi, deschşi, prietenoşi şi sociabili. Un alt motiv al consumului de droguri este faptul că acestea par să confere o uşurare temporară, un fel de evadare pentru o perioadă de timp.

Oamenii încearcă să se detaşeze de o întreagă serie de probleme: stres, bani, griji, familii destrămate. Unele persoane extind această idee şi încearcă să se detaşeze de toată lumea reală. Ele nu se pot lupta cu lumea reală şi consumă droguri pentru a-şi crea o lume fantezistă alternativă.

Un alt motiv pentru care oamenii consumă droguri este reprezentat de presiunea exercitată în cadrul unui grup, spre exemplu o persoană ia droguri pentru că şi prietenii sau colegii din anturaj fac acest lucru.

Dependenţa de droguri poate fi psihologică sau fizică, sau ambele. Dependenţa psihologică se petrece în mintea omului; consumatorul simte că nu poate gândi normal şi să supravieţuiască fără ajutorul drogului. În cazul dependenţei fizice, nervii, muşchii, inima şi alte organe ale corpului au nevoie de drog pentru a-şi continua funcţionarea.

Dacă este privat de droguri, dependentul poate suferi probleme fizice şi mintale. Aceste probleme variază de la tremurături şi friguri, la transpiraţii, crampe şi dureri, inconştienţă şi chiar convulsii fatale.

Organismul se obişnuieşte treptat cu unele droguri. Cu timpul este nevoie de o cantitate mai mare de drog pentru a da aceleaşi rezultate ca înainte. Această nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari de drog, în vederea obţinerii aceluiaşi efect, poartă denumirea de toleranţă.

Modul de administrare al drogurilo este, de asemenea, foarte periculos. Inspirarea cocainei poate deteriora nasul şi căile respiratorii. Injectarea unui drog cu ajutorul unei seringi nesterilizate poate provoca infecţii ca hepatita sau SIDA.

Există câteva metode de întrerupere a consumului sau a dependenţei de droguri. Acestea cuprind:

·        administrarea unor medicamente speciale, sub supraveghere medicală;

·        tratamente de psihoterapie sau forme similare de tratament;

·        aderarea la grupuri formate din foşti consumatori;

·        reabilitarea într-un centru de dezintoxicare;

·        detaşarea de situaţia sau grupul social unde a început consumul de droguri.

Multe din metodele de ami sus costă bani, iar unele societăţi nu asigură resurse adecvate în vederea abţinerii de la consumul de droguri şi reabilitării. De asemenea, reuşita depinde de puterea vionţei şi motivaţia consumatorului.

Consumul unor droguri poate duce chiar la crime. Se recurge deseori la jafuri, spargeri şi alte infracţiuni, în vederea obţinerii banilor necesari pentru cumpărării drogurilor. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul drogurilor puternice, care creează dependenţă şi sunt adesea cele mai scumpe.

Deţinerea şi consumul de droguri se pedepseşte aspru, cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

Despre LSD – Descriere si efecte

   LSD este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit in 1938 de catre Albert Hofmann, LSD este una dintre cele mai puternice substante halucinogene cunoscute. Este o pulbere alba, fara miros luata de obicei oral, cu efecte variabile care isi fac aparitia in decurs de o ora si dureaza in general intre 8 si 12 ore, slabind treptat. A fost folosita experimental in tratamentul aloolicilor si al pacientilor psihiatrici (unde a dat unele rezultate pozitive). Altereaza perceptia, dispozitia si procesele psihologice si poate impiedica coordonarea si abilitatile motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu LSD a fost conduse de specialisti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia ca in unele cazuri pot aparea reactii psihologice neplacute (dramatice in unele cazuri), incluzand panica, confuzie puternica si anxietate.

          In prezent, singura tara in care LSD se mai foloseste in mod oficial in medicina este Elvetia.

          In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor ‚60, LSD era trecut sub denumirea de Delysid, si se prezenta sub forma unor tablete continand 0,025 mg de substanta activa sau sub forma de fiole continand o solutie injectabila, care isi facea efectul mult mai repede. In acelasi catalog, la proprietatile farmatceutice, scrie:

          ”Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 – 2 ug/kg greutate) duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri neplacute si alte variate simptome neuro-vegetative. Efectele se instaleaza dupa 30-90 de minute si dureaza in general intre 5 si 12 ore.       Cu toate acestea, perturbari intermitente ale perceptiei pot persista timp de cateva zile.”. Substanta era recomandata in special pentru psihoterapia analitica, precum si pentru studii experimentale asupra naturei psihozelor. Cu toate acestea, sunt mentionate si niste precautii: „Anumite conditii mentale patologice pot fi intensificate de catre Delysid.        Este necesara precautie in administrarea la subiecti cu tendinte de sinucidere sau in cazuri in care evolutia psihozei este iminenta.         Labilitatea psiho-afectiva si tendinta de a comite acte impulsive poate dura ocazional cateva zile. Delysid trebuie administrat numai sub supraveghere medicala stricta. Supravegherea nu trebuie incetata pana cand efectele medicamentului nu au disparut complet.”

   Efectele periferice ale LSD includ contractia vaselor sanguine si scaderea presiunii sangelui, dilatarea pupilelor precum si hipertermia.          Aceste efecte au natura simpatica si pot fi indepartate prin blocarea ganglionilor. Efectele parasimpatice includ salivarea, lacrimarea, voma, hipotensiune si brahicardie. Dozele mici stimuleaza respiratia dar cele mari o inhiba. Unele efecte secundare precum transpiratia, nervozitatea si insomnia sunt de obicei confundate cu cele ale amfetaminei, un alt halucinogen. Din punct de vedere fizic, LSD nu cauzeaza deloc dependenta, iar din punct de vedere psihologic, dependenta creata este aproape nula.

   Cea mai comuna varianta a drogului este N-acetil-LSD (ALD-52) (in „Enciclopedia Psihiatrica” se mentioneaza ca aceasta varianta isi face efectul mai lent).

   Se intampla destul de des ca efectele LSD sa fie foarte neplacute si sa afecteze pentru o perioada de timp sanatatea psihica a persoanei drogate. Printre simptome se numara depresia, agitatia, confuzia, dar mai ales teama de innebunire.

   Cea mai des intalnita reactie adversa este un episod temporar (care dureaza mai putin de 24 de ore) de panica. Simptomele includ iluzii si halucinatii (vizuale si auditive) inspaimantatoare, anxietate exagerata pana la panica, agresivitate si comportament agresiv, depresie, idei, gesturi sau incercari de sinucidere, confuzie si teama pana la paranoism.

   Reactiile prelungite (zile sau chiar luni) care necesita spitalizare sunt deseori denumite „psihoze LSD” includ un grup eterogen de simptome. Cu toate ca nu exista niste reguli bine stabilite, au fost observate niste lucruri comune la acesti pacienti. Exista o tendinta ca persoanele cu profil psihologic scazut, cu antecedente psihiatrice sau care folosesc sau au folosit si alte droguri sa sufere aceste consecinte. Totusi, exista si cazuri de reactii severe si prelungite la indivizi fara antecedente, precum si cazuri foarte slab adaptate care nu sufera deloc efecte secundare in urma folosirii repetate de droguri psihadelice.

   Pe tema LSD circula cateva povesti false, cum ar fi:

      - Formarea de cristale in interiorul organismului, care se descompun dupa un timp si cauzeaza reactii adverse. LSD este un solid cristalin usor solubil in apa, deci nu poate forma depozite in organism. In plus, este metabolizat si eliminat in decurs de cateva ore. Reactiile adverse sunt de natura psihologica si nu depind de prezenta substantei in organism.

      - LSD dauneaza cromozomilor. S-a dovedit prin teste ca acest lucru nu este adevarat.

   Pericolul real al folosirii LSD este de natura pur psihologica, drogul neavand efecte fizice. Dozele letale (toxice) de LSD sunt de cateva zeci de mii de ori mai mari decat doza normala, facandu-l (din punct de vedere toxic) unul dintre cele mai „sigure” droguri cunoscute.

   Unul dintre cele mai interesante aspecte ale LSD sunt asa numitele „reveniri”, termen utilizat pentru a desemna reaparitia unor emotii sau perceptii din timpul aflarii sub influenta drogului. O revenire poate dura secunde sau ore intregi, poate reproduce oricare din multitudinea de aspecte ale unei halucinatii si poate fi placuta, interesanta, suparatoare sau inspaimantatoare. Cele mai multe dintre ele sunt momente de distorsionare ale vazului sau ale notiunii timpului, simptome fizice (resimtite de organism) sau emotii puternice. De obicei sunt foarte putin deranjante, in special datorita faptului ca persoana care le resimte constientizeaza cauza acestor fenomene. Din cand in cand ele dureaza mai mult, iar intr-un numar redus de cazuri se transforma in imagini sau ganduri inspaimantatoare. In majoritatea situatiilor insa numarul aparitiilor precum si intensitatea lor descresc rapid si apar rareori mai mult de cateva luni dupa consumul drogului. Printre conditiile care cauzeaza aparitia acestor fenomene se numara stresul, oboseala, betia si consumul de alte droguri.

   Compusii lisergici apar in ergot, un parazit fungic al cerealelor, triptamine aparand si in ciupercile psilocibe, in anumiti arbori sud-americani (Rivea Corymbosa si Ipomoea Violacea) si in glandele veninoase ale unor animale. LSD (acid especti-dietilamida) nu se gaseste ca atare in aceste plante. In seva de Rivea Corymbosa, concentratia de ergina (un acid especti) este de pana la 54%, iar cea de izoergina de pana la 35%. Se pare ca efectele acestor plante au fost cunoscute inca din vechime diferitelor espect umane.

   In studiul “Drumul catre Eleusius” (Hoffman, Wasson si Ruck) este prezentata existenta unei religii secrete timp de 2000 de ani in Grecia (pana in anul 400 e.n. cand a fost respinsa de catre crestinism). Oricine vorbea limba greaca si nu comisese nici o crima putea deveni membru. Dupa o perioada de pregatire de 6 luni, aspirantii mergeau la templul din Eleusius unde aveau loc niste ritualuri secrete (aceste ritualuri au ramas secrete pana la descoperirile din anii 1970). Explicatia pe care o aduc autorii este ca secretul ritualului consta in viziunile induse de consumarea unui decoct din spice de grau – sursa de derivati lisergici. De asemenea, populatiile aztece foloseau in mod espect bauturi preparate din seva de Ipomoea Violacea si exista multe consemnari referitoare la efectele halucilogene ale acestora.

   Modul de actiune al LSD nu este inca cunoscut cu certitudine. Ipoteza curenta spune ca LSD inhiba activarea celulelor serotonergice intr-un mod espectiv. Analogii non-helucinanti ai LSD nu manifesta aceasta selectivitate. Aceste rezultate sugereaza faptul ca exista doua conformatii sterice diferite ale receptorilor serotonergici, dintre care una are o afinitate mai mare pentru LSD.

   In momentul ingerarii in organismul uman, LSD se comporta ca un inhibitor al autoreceptorilor 5-HT (Serotonina). Drogul mareste numarul de molecule 5-HT active dezactivandu-le autoreceptorii (un espectiv de protectie al creierului care reduce nivelul activitatii neurotransmitatorilor).

   Formula chimica a LSD este N,N-dietil-6-metilergolina-8B-carboxamida. Numai unul dintre izomeri (cel “d-“) este psihoactiv, de aceea in sinteza se separa doar forma “l-“.

   Efectele mentale ale LSD pot fi neutralizate rapid (imediat dupa ingerare) prin administrarea de 50 mg de clorpromazina.

   S-a descoperit ca cele doua grupari etil de pe catena LSD pot fi inlocuite cu alte lanturi de carbon pentru a obtine compusi cu diferite efecte, tarii si durate. Cand grupul 6N-metil este inlocuit cu etil sau alil, compusul devine de 2, espective 3 ori mai puternic. Acesti derivati nu au devenit totusi foarte raspanditi din cauza costurilor suplimentare la sinteza.