Personalitatea reprezinta cea mai inalta sinteza sufleteasca

Personalitatea reprezinta cea mai inalta sinteza sufleteasca. Misiunea personalitatii este ca prin ea sa se contribuie la realizarea umanitatii.

Dimitrie Gusti

 

           În viata de zi cu zi, de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o însusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.
          Se pune întrebarea "Ce este personalitatea?". În opinia lui P.Fraisse, istoria psihologiei, între anumite limite, se confunda cu istoria raspunsurilor la aceasta întrebare fundamentala. Înainte de a defini personalitatea trebuie sa definim persoana.

          Persoana înseamna individul uman concret. Personalitatea însa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, în scopul întelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umana.

          Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio cultural ce se constituie fundamental in conditiile activitatii si existentei individului in societate.

          Personalitatea este unica si originala in sensul ca existenta umana individuala porneste cu o zestre ereditara, iar apoi strabate un anumit drum, incercand o serie de experiente, activitati, stabileste anumite relatii, iar toate acestea isi pun amprenta asupra construirii edificiului de personalitate.

                În viaţa de zi cu zi, tindem să-i etichetăm pe cei din jur în funcţie de tipul de persoană pe care îl reprezintă fiecare. Există tipul prietenos şi sociabil, tipul agresiv, tipul liniştit şi timid, tipul activ şi ocupat, şi aşa mai departe. La baza acestor clasificări se află ideea că fiecare persoană are o anumită personalitate, un anumit fel de a reacţiona şi de a se comporta. Dacă ştim cu ce fel de persoană avem de-a face, ne poate fi mai uşor să-i înţelegem comportamentul.   

          In functie de personalitatea fiecarui om, putem distinge trei mari caracteristici ale acestuia, si anume: temperamentul sau - latura energetica -, aptitudinile sale – latura instrumental operationala – si caracterul acestuia - latura relational valorica –

                Totuşi, aceste clasificări nu sunt foarte ştiinţifice. Ele pot fi uneori chiar înşelătoare. Psihologii - oamenii de ştiinţă ce se ocupă cu studiul comportamentului uman şi cu complexitatea minţii - cercetează în mod continuu ceea ce numim “personalitate”.

Temperamentul se referă la dimensiunea energetico-dinamică a personalităţii şi se exprimă în particularităţi ale activităţii intelectuale şi a afectivităţii, cât şi în comportamentul exterior: limbaj şi motricitate, în conduită.

Temperamentul, ca subsistem al personalităţii, se referă la o serie de particularităţi şi trăsături înnăscute care sunt importante în procesul devenirii socio-morale a fiinţei umane.

Trăsăturile temperamentale sunt foarte uşor de observat şi identificat şi în opinia majorităţii specialiştilor în domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de sistemul nervos şi cel endocrin.

Psihologul roman Nicolae Mărgineanu a considerat că temperamentul caracterizează forma manifestărilor noastre şi, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivităţii şi reactivităţii motorii specifice unei persoane.

          Există mai multe tipologii ale temperamentului, această problemă fiind o preocupare constantă de-a lungul istoriei şi evoluţiei ştiinţei.

            Prima încercare de identificare şi explicare a tipurilor temperamentale o datorăm medicilor Antichităţii, Hipocrate (400 î.e.n.) şi Galenus (150 e.n.).

În concordanţă cu filosofia epocii, care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale - aer, pământ,foc şi apă -  aceştia au socotit că predominanţa în organism a uneia dintre cele patru „umori” (hormones): sânge, flegmă, bila neagră şi bila galbenă, determină temperamentul. Pe aceasta bază se stabilesc  cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

          In ceea ce ma priveste, pot spune ca personalitatea mea s-a format odata cu trecerea anilor si cu ajutorul activitatilor la care am participat. Tot ceea ce am facut pana acum s-a datorat vointei mele si sprijinului pe care l-am primit intotdeauna din partea familiei. Atat sotul meu, cat si fiica, mi-au dat putere pentru a trece peste greutatile vietii, dar in acelasi timp, alaturi de ei m-am bucurat atunci cand am avut motive. In fiecare zi am invatat ceva nou, iar experientele prin care am trecut m-au format pentru a deveni omul care sunt astazi, persoana care se diferentieaza de restul din jur. Asa cum stim cu totii, fiecare persoana este unica in felul sau, prin ceea ce gandeste, prin ceea ce face sau prin actiunile pe care le are cu semenii. Cat timp traiesti, este bines a inveti sa faci cat mai multe lucruri, pentru ca niciodata nu stii ce iti rezerva viata si astfel, poti “scoate asul din maneca” si poti reusi in orice domeniu iti propui daca ai ambitie si iti doresti cu adevarat. Orice este posibil, nimic nu trebuie sa ne stea in cale pentru a ne atinge obiectivele, iar atunci cand muncim si facem totul din suflet, rezultatele vor fi pe masura.

  Desi, intotdeauna i-am lasat pe cei din jur sa ma caracterizeze sau sa vorbeasca despre mine, acum pot spune ca sunt o persoana de tip sangvinic, care se caracterizează prin ritmiciatate şi echilibru. Sunt vioaie, vesela, optimista şi ma adapteaz cu usurinţă la orice situaţie. Fire activă, schimb activităţile foarte des deoarece simt permanent nevoia de ceva nou. Trăirile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale şi instabile. Trec cu usurinţă peste eşecuri sau decepţii sentimentale şi stabileşte uşor contacte cu alte persoane. Pot spune ca sunt o fire extravertita, o fire deschisa, sociabila, comunicativa, optimişta, senina, binevoitoare, ma înţeleg sau ma ceart cu cei din jur, dar rămân în relaţii cu ei.

Alte caracteristici care definesc tipul sangvinic si care mi se potrivesc sunt: pot face observaţii exacte şi dovedesc un remarcabil simţ practic. Imi place lumea, unde ma comport politicos, sunt spirituala, ironica, sceptica. Ştiu să manevrez oamenii, sunt diplomaţa. Liberala si talentata în politică, am puţin respect pentru marile sisteme şi pun accent pe experienţă. Probeaz initiativa şi o mare suplete de spirit. Oportunista. Valoare dominantă: succesul social.

Vorbind despre caracter, pot spune ca este gradul de organizare etică efectivă a tuturor forţelor individului. Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale.

Am vorbit despre personalitatea omului şi cele două componente majore ale sale: temperamentul şi caracterul. Am încercat să răspundem la întrebările: “Ce este personalitatea?”, “Ce este temperamentul?”, “Ce este caracterul?” şi din ce sunt formate. Am văzut că de-a lungul timpului omenirea a fost preocupată de stabilirea unor tipologii temperamentale şi încadrarea oamenilor într-o categorie sau alta.

Dar nu trebuie uitat că  în psihologie, care nu este o ştiinţă pozitivă, exactă, ci ştiinţă a sufletului, nu există alb sau negru. Nu putem spune despre cineva că întruneşte numai trăsăturile temperamentale ale colericului, el îmbină foarte multe trăsături şi domină cele ale colericului. Putem încadra oamenii în tipologii dar nu trebuie să uităm de unicitatea individului, a fiecăruia dintre noi.

Fiecare dintre noi  e diferit de celălalt, aparţinând deja prin naştere unuia dintre cele două sexe. Fiecare dintre noi suntem unici capatând o anumită originalitate prin faptul ca ne-am născut într-o anumită zi sau epocă istorică,   într-o anumită familie,  într-un anumit mediu social şi am parcurs un anumit drum în viaţă.

Individul e unic, însă nu incomparabil cu alţi indivizi ai speciei umane. Natura lăsând trăsături comune indivizilor a creat speciile, iar în cadrul speciilor a lăsat diversitatea din care derivă unicităţi.

Fiecare om e la fel cu ceilalţi prin simpla lui apartenenţă la speţa umană, are caracteristici asemănătoare cu oamenii din grupul său (de ex.: vorbeşte  o anumită limbă (limba maternă)) şi totuşi este unic, diferit de toţi ceilalţi.

Orice individ, oricare ar fi el, nu se realizează prin trăsături universale adăugate la nişte trăsături ale grupului său şi apoi adăugate la ceva propriu. Individul împleteşte într-un mod unic toate trăsăturile formând ceea ce se cheamă o persoană distinctă şi originală.

Este ceea ce Allport accentua: "...Organizarea vietii individuale este, in primul rând, în ultimul rând şi tot timpul, un fapt principal al naturii umane."

Prin drumul parcurs de fiecare om în viaţa sa se distinge de alţii. Fiecare viaţă îşi urmează un destin unic. Indiferent de orice metafizică a destinului, existenţa lui e o certitudine ceea ce arată particularitatea fiecarui individ în parte, acesta urmând o anumită "cale" fără "doar si poate".

În marea varietate umană se întalnesc oameni slabi şi oameni puternici, genii şi idioţi, oameni harnici şi oameni leneşi, înalti şi scunzi, vioi şi apatici, sensibili şi insensibili.

Personalitatea nu se capata, se cucereste.